Reporter: Ce înseamnă o datorie guvernamentală de aproape 49%? Este mult? Este puțin?
Cristian Păun: Din punctul meu de vedere este mult pentru că ea s-a acumulat într-o perioadă foarte scurtă de timp. Este mult pentru că, în general, România având probleme structurale are o prăbușire semnificativă a PIB-ului atunci când vine criza, chiar și atunci când această criză este generată de factori externi. Ceea ce înseamnă că raportul datoriei pe PIB se deteriorează semnificativ sau se poate deteriora semnificativ și poate urca lejer de la 50%, cât este acum, pe o prăbușire PIB-ului cu 5% și se poate duce lejer către 60%. Pe de altă parte, este mult și pentru că ne apropiem și de limita de 60% care este impusă prin Tratatul de la Maastricht. Și este mult pentru că noi, în general, acumulăm datorie publică fără să plătim datoriile acumulate din urmă. Folosim datoria ca să acoperim datorii mai vechi. E ca la persoanele fizice. Pe măsură ce tot crește gradul de îndatorare crește și riscul pe care îl ai în fața instituțiilor financiare. Ce facem noi de fapt? Folosim noi împrumuturi, luate la dobânzi mai mari, tot mai mari pentru că avem risc tot mai mare de a da înapoi acei bani, pentru a acoperi datorii din urmă. În buget vedem că peste 90% din bugetul României pe partea de cheltuieli se duce către trei lucruri, către pensii, către asistență socială și către salarii în sectorul bugetar. Nu rămâne foarte mult din cheltuielile statului care să meargă către ceea ce ar trebui, de fapt, să reprezinte prioritate, anume investițiile. Ele au un efect de antrenare, care automat poate să genereze venituri fiscale din care să dai înapoi împrumutul. Dovada cea mai clară că noi nu obținem acest efecte de antrenare este că nu reușim să ne plătim datorii mai vechi.
Rep: Premierul Marcel Ciolacu a declarat că pentru prima oară în istoria României „s-a creat un echilibru între cheltuieli și investiții, iar în acest moment țara noastră are un deficit de 56 de miliarde de lei și cheltuieli de investiții de 57”. Așa este? Statul se împrumută pentru a face investiții?
Cristian Păun: Îmi pare rău să o spun, dar aceste cheltuieli pentru investiții trebuie raportate la nivelul întregului buget, nu doar la nivelul deficitului. Ceea ce face primul ministru aici este că lasă să se înțeleagă că deficitul pe care el îl produce, în produce pentru a face investiții, ceea ce nu este adevărat. El produce acest deficit pentru a acoperi toate cheltuielile bugetului statului român, inclusiv cele cu investițiile. Ori, ponderea cheltuielilor cu investițiile în total cheltuieli este mult mai mică decât lasă primul ministru să se înțeleagă. Practic, în momentul de față, Guvernul României cheltuiește pe bunuri de capital, adică pe investiții, cam cât plătește dobândă pentru împrumuturile imense pe care le-a contractat de-a lungul timpului. Plătim aproape două treimi din bugetul educației numai pe dobânzi. În plus de toate aceste lucruri, ar trebui să vedem și ce înțelege Guvernul prin investiții. De exemplu, capitonarea cu polistiren a unei primării numai investiție nu este.