Citiți continuarea
„Libertarian”. Termenul apare periodic în mass-media. Ultima dată i-a fost atribuit misteriosului director Telegram, Pavel Durov, urmărit penal în Franța pentru că nu a moderat îndeajuns anumite discuții pe canalul său de mesagerie. Deși nu e clar dacă fondatorul „Facebook-ului rusesc Vkontakte” este el însuși un membru al acestei școli de gândire, acesta se află de ani de zile în conflict cu guvernul lui Vladimir Putin, în numele sacrosantei apărări a libertăților individuale.
Trebuie să recunoaștem că această doctrină politică, bine înrădăcinată în Statele Unite, dar puțin cunoscută în Franța, e destul de vagă. Poate pentru că, pe de-o parte, există „logica și teoria ideologiei”, care pare destul de simplă pe hârtie, iar pe de altă parte, e vorba despre „practica și punerea în aplicare, în privința căreia nu suntem mereu de acord”, recunoaște Vadim Asadov, președinte al micului Partid Libertarian Francez (PLIB), care are aproximativ o mie de membri.
Descendentul liberalismului
„Fă ce vrei, folosind ce ai, cu cei care sunt de acord”. E fraza folosită adesea pentru a rezuma principiul de bază al acestui curent ideologic. Ideea e să-ți poți trăi viața așa cum dorești, atât timp cât respecți drepturile celorlalți. Asta înseamnă să tolerezi moduri de viață și puncte de vedere diferite și să respecți toate formele de libertate”, explică pentru RFI Ian Vasquez, vicepreședintele Institutului Cato, cel mai important expert libertarian american, situat la doi pași de Casa Albă.
Nimic nu trebuie să stea în calea acestei libertăți și, prin urmare, trebuie protejată de orice formă de constrângere. În consecință, rolul statului ar trebui redus la minimum și centrat pe protejarea drepturilor individuale, în primul rând a dreptului de proprietate, pe care îl consideră esențial pentru libertate.
Deși numele economistului francez de la mijlocul secolului XIX, Frederic Bastiat, e citat adesea atunci când e vorba de libertarianism, această ideologie își are originile în liberalismul clasic al unor gânditori, precum John Locke și Adam Smith.
Olivia Leboyer, autoare a unei teze de doctorat în științe politice și expert în liberalism, rezumă: „Un libertarian e un liberal care pledează pentru poziții radicale, care pot merge până la anarhism”.
Ca reacție la ascensiunea socialismului și a intervenționismului economic, „ această ideologie a revenit în forță în anii 1940, iar libertarianismul a apărut cu adevărat ca ideologie în anii 1960, devenind, apoi, un partid în 1971, în Statele Unite”, explică specialista.
Acolo au fost stabilite bazele teoretice, cu Robert Nozick și cartea sa, „Anarchy State and Utopia”, publicată în 1974 și cu așa-numitul curent anarho-capitalist al lui Murray Rothbard în 1973 (unul dintre fondatorii institutului Cato, n.r.), care a scris lucrarea „The Libertarian Manifesto”
Susținători ai celui mai pur liberalism economic, promotorii libertarianismului manifestă o încredere absolută în piața liberă ca forță de autoreglementare, văzută ca fiind cel mai bun mod de încurajare a inovației și a prosperității.
„Odată cu globalizarea, prăpastia dintre cei mai bogați și cei mai săraci de pe planetă, s-a redus considerabil, în ceea ce privește majoritatea indicatorilor bunăstării umane, de la accesul la apă potabilă, la rata mortalității infantile”, susține Ian Vasquez, care consideră că tocmai accesul la piața liberă a făcut posibil acest miracol.