Woodstock a fost cel mai mare concert al anilor ‘60. Anul acesta se fac 55 de ani de când s-a dsfășurat. Trei zile de muzică dedicată pacii unde au participat cele mai mari staruri rock din acea vreme. (aici un interviu cu o participantă.) 500.000 de tineri prezenți erau parte dintr-un curent la care cei de dincoace de zid au tânjit mulți ani după el. Un triplu și un dublu album, un film și multe documentare dedicate excepționalului eveniment Woodstock. Vinilurile au circulat, filmul a fost vizionat în nopțile de „video” organizate, la marginea legii, cine știe pe unde. În România a fost o deturnare lamentabilă a fenomenului în favoarea regimului Ceausescu prin „Cenaclul Flacăra”.
Spiritul Woodstock a existat subteran prin blugi, ciocate (sau adidași), cămăși înflorate, Marlboro (sau Kent), (deobicei) bere, viniluri, cărți, petreceri pe la careva pe acasă, trupe subterane de rock și din când în când câte un un concert sau un festival la Sibiu (de jazz) sau Costinești (de jazz sau de rock).
Petrecerile tinereții probabil au fost cele mai gustate. Căutarea unui alcool mai bun, dacă se putea străin) și a unui pachet de țigări americane era mai ușoară decât vânătoarea de ceva mâncare mai „aleasă”. Cred că era prin ‘87. Eram la un concert în sala de spectacole a facultății (de Macănica din Galați) cu un prieten. Cânta Strada [Gabriel Neacsu (v,bass), AlexTomaselli (ch), Cezar Oană (drms)]. În pauză, la o țigară, am pus de un „bairam” pentru sâmbăta ce venea. De mâncare s-a găsit ceva limbă de vită, pe care am făcut-o cumva. De băut nu am găsit decât ceva vermut (Mamaia) și „doi ochi albaștrii”(o țuică puturoasă). Eu, colecționar de viniluri fiind, am adus vreo douăzeci de discuri, un alt prieten vreo 30 de casete. Țigările erau Timiș (se asemănau cu Kent-ul scurt). Santana (Abraxas), Hendrix (Band of Gipsies), Ten Years After (Watt) puse pe platan și s-a recreeat ad-hoc Woodstock-ul! Spre dimineață, discuții despre India lui Eliade, citită în copie xerox de câteva zeci de perechi de ochi, o recitare a Uvedendode a lui Ion Barbu și pus pe platan discul pe care Nichita își recita Versurile. Cam așa arăta „mișcarea” Flower Power pe la noi.
Am văzut filmele muzicale Yellow Submarine (difuzat în multe bucăți în emisiunea de duminică după amiaza), The Last Waltz (la cinema), Jesus Christ Superstar, Hair, Tommy, The Song Remains The Same, Yessongs, sau The Wall (toate vazute în Costinești, pe video și prezentate de Florian Pittiș). Ulterior am mai văzut și filme cu coloana sonoră din muzica hippie sau legate de subcultul hippies: Apocalypse Now, Born on the 4th of July, The Deer Hunter, Butterflys Are Free, Easy Rider, Gimme Shelter … (dacă aveți timp, nu le pierdeți și începeți cu Jesus Christ Superstar!)
Rock-ul ne salvează!
Cortina de fier a căzut și americanii, așteptati de două generații, au venit! Casetele și CD-urile cu muzică au inundat piața românească. Inițial pirarate. Cinematografia americană a fost prezentă peste tot.