Conducătorii popoarelor, ai religiilor, ai mișcărilor sociale sau ai corporațiilor, comandanții armatelor au fost de-a lungul istoriei și sunt și în prezent persoane excepționale de care depind supraviețuirea, succesul sau eșecul popoarelor, al corporațiilor, al organizațiilor sau al armatelor pe care le conduc. Conducătorii excepționali au făcut principala diferență în istorie, în bine sau în rău, pentru cei pe care i-au condus. Ceilalți doar au contribuit.
Notă: Discursul de mai jos a fost rostit pe 26.04.2024 la Chișinău, cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universității de Stat din Moldova.
Unde ar fi fost azi poporul evreu fără Moise, marele conducător care i-a scos din captivitate pentru a-i conduce spre una dintre cele mai fascinante călătorii prin istorie a unui popor? Ce am fi avut azi în locul marilor religii fără Isus, Mahomed sau Budha? Ce ar fi fost mișcările sociale pacifiste fără Mahatma Ghandi, Martin Luther King sau Nelson Mandela? Cum ar fi arătat Roma în Antichitate fără Cezar sau Octavianus Augustus și cum ar fi curs istoria omenirii fără Alexandru cel Mare, Gingis Han, Napoleon, Hitler sau Stalin? Ar fi fost la fel de cunoscute companiile Ford, Apple sau Microsoft fără Henry Ford, Steve Jobs sau Bill Gates?
Cum ar fi arătat ultimele 750 de zile ale regiunii noastre dacă nu exista Putin? Dar dacă nu exista Zelenski?
Vom vorbi despre oamenii excepționali care ne conduc și care iau decizii în numele nostru, pentru că vremurile de criză din ultimele decade par să releve, odată în plus, importanța liderilor, a decidenților și criza globală a elitelor politico-administrative.
Și pentru că liderii sunt, în mare parte, produsul profesorilor lor, al școlilor pe care le-au urmat și al culturilor în care se formează, vom vorbi despre universități, creuzetele elitelor politice, economice și sociale.
1.1 Manageri sau lideri?
Cei care conduc sunt frecvent numiți manageri sau lideri. Adesea termenii sunt utilizați interșanjabil, cu sensul de conducător. Cu toate acestea există distincții clare între manageri și lideri.
Simplificând mult teoria, termenul de manager se folosește preponderent cu referire la activitatea de administrare a resurselor unei organizații pentru a-i atinge obiectivele, altfel spus, de conducere executivă a unei organizații, iar cel de lider în raport cu influențarea, convingerea și conducerea indivizilor și a mulțimilor să întreprindă anumite acțiuni. O altă distincție, frecvent menționată de teoriile organizațiilor, este centrarea preponderent pe sarcini a managerului, respectiv centrare preponderent pe oameni a liderului. Peter Druker, supranumit și „părintele managementului”, spunea că „managerii fac lucrurile corect, iar liderii fac lucrurile corecte”. Pare să fie aici o asociere a managerilor cu competența și eficiența, iar a liderilor cu popularitatea (sau chiar cu populismul) și încrederea pe care o inspiră susținătorilor lor.
Dacă ne uităm la tipul de autoritate asociată fiecăruia, conform tipologiei lui Bochenski[1], ar rezulta că managerul este cel cu autoritate formală, deontică, rezultată din numirea în funcție, în timp ce liderul are o autoritate epistemică, informală, dobândită prin încrederea pe care o transmite și o inspiră prin ceea ce spune sau ce face.