Citat din Digital Hired în iunie 11, 2020, 10:04 am

Via: rfi.ro

Încă din 1945, de când comuniștii, ajutați de bolșevici, au preluat puterea, au deschis lupta împotriva proprietăţii particulare de orice fel în economie. Încă din iulie 1947 a fost creată comisia ministerială pentru refacerea economică, ce avea drept obiectiv controlul asupra materiilor prime, producţiei şi desfacerii produselor.

Naţionalizarea întreprinderilor a fost finalul unui întreg proces. Din octombrie 1947 comuniștii au trecut la inventarierea întreprinderilor particulare, industriale, comerciale şi de transport. În 11 iunie 1948, proiectul de lege, aprobat de guvern, a fost supus votului Marii Adunări Naţionale. Se naţionalizau prin lege ”toate bogăţiile subsolului”, întreprinderile siderurgice, prelucrătoare de metale, şantierele navale, întreprinderile din domeniul industriei carbonifere, din domeniul industriei petroliere şi de gaze naturale şi lista continua până la cei mai mici producători sau întreprinzători, de la ateliere de reparat auto, gatere, țesătorii, până la producătorii de ulei presat sau de fructe uscate.

Erau naţionalizate şi Societatea Anonimă Română de Telefoane şi Societatea Română de Radiodifuziune. Legea a fost votată în unanimitate. Au fost trecute în patrimoniul statului aproape 9.000 de întreprinderi industriale şi miniere, de transport, bancare şi de asigurări. Presa comunistă a vremii titra că ”oamenii muncii au primit cu un uriaş entuziasm istorica hotărâre a Marii Adunări Naţionale” sau ”Fabricile sunt ale noastre, să le păzim ca ochii din cap!”.

Câteva luni mai târziu, în noiembrie 1948, controlul statului s-a extins asupra cinematografelor şi unităţilor de sănătate, iar până în 1950, asupra farmaciilor, întreprinderilor chimice şi restului de unităţi economice şi social-culturale, precum şi asupra locuinţelor. A fost momentul în care zeci de mii de români au fost pur și simplu aruncați în stradă din casele lor. În unele cazuri, agoniseala de-o viață a părinților și bunicilor, nu a fost recuperată de vechii proprietari români, nici în zilele noastre.

Tot în iunie 1948 a fost creat şi Comitetul de Stat al Planificării, organism destinat planificării economiei naţionale. În anii ’50 a fost rândul elitei politice şi culturale a României să fie eliminate din viaţa publică. Aceștia au fost arestaţi şi mulţi dintre ei au murit în închisoare sau au fost persecutaţi. Modelul sovietic a fost introdus în toate domeniile societăţii. Practic, Legea naționalizării a deschis calea și către colectivizarea agriculturii din România, care a urmat.

Sistemul introdus în 1948 de bolșevici nu a mai putut fi schimbat până în decembrie 1989, iar urmele naționalizării din 11 iunie se mai văd, încă, și astăzi, în economia și viața socială din România.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 7.55 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Citește articolul pe rfi.ro

Încă din 1945, de când comuniștii, ajutați de bolșevici, au preluat puterea, au deschis lupta împotriva proprietăţii particulare de orice fel în economie. Încă din iulie 1947 a fost creată comisia ministerială pentru refacerea economică, ce avea drept obiectiv controlul asupra materiilor prime, producţiei şi desfacerii produselor.

Naţionalizarea întreprinderilor a fost finalul unui întreg proces. Din octombrie 1947 comuniștii au trecut la inventarierea întreprinderilor particulare, industriale, comerciale şi de transport. În 11 iunie 1948, proiectul de lege, aprobat de guvern, a fost supus votului Marii Adunări Naţionale. Se naţionalizau prin lege ”toate bogăţiile subsolului”, întreprinderile siderurgice, prelucrătoare de metale, şantierele navale, întreprinderile din domeniul industriei carbonifere, din domeniul industriei petroliere şi de gaze naturale şi lista continua până la cei mai mici producători sau întreprinzători, de la ateliere de reparat auto, gatere, țesătorii, până la producătorii de ulei presat sau de fructe uscate.

Erau naţionalizate şi Societatea Anonimă Română de Telefoane şi Societatea Română de Radiodifuziune. Legea a fost votată în unanimitate. Au fost trecute în patrimoniul statului aproape 9.000 de întreprinderi industriale şi miniere, de transport, bancare şi de asigurări. Presa comunistă a vremii titra că ”oamenii muncii au primit cu un uriaş entuziasm istorica hotărâre a Marii Adunări Naţionale” sau ”Fabricile sunt ale noastre, să le păzim ca ochii din cap!”.

Câteva luni mai târziu, în noiembrie 1948, controlul statului s-a extins asupra cinematografelor şi unităţilor de sănătate, iar până în 1950, asupra farmaciilor, întreprinderilor chimice şi restului de unităţi economice şi social-culturale, precum şi asupra locuinţelor. A fost momentul în care zeci de mii de români au fost pur și simplu aruncați în stradă din casele lor. În unele cazuri, agoniseala de-o viață a părinților și bunicilor, nu a fost recuperată de vechii proprietari români, nici în zilele noastre.

Tot în iunie 1948 a fost creat şi Comitetul de Stat al Planificării, organism destinat planificării economiei naţionale. În anii ’50 a fost rândul elitei politice şi culturale a României să fie eliminate din viaţa publică. Aceștia au fost arestaţi şi mulţi dintre ei au murit în închisoare sau au fost persecutaţi. Modelul sovietic a fost introdus în toate domeniile societăţii. Practic, Legea naționalizării a deschis calea și către colectivizarea agriculturii din România, care a urmat.

Sistemul introdus în 1948 de bolșevici nu a mai putut fi schimbat până în decembrie 1989, iar urmele naționalizării din 11 iunie se mai văd, încă, și astăzi, în economia și viața socială din România.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 7.55 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie