Citiți continuarea
“Traversăm”, scrie Emily Raboteau în LECȚII DE SUPRAVIEȚUIRE, “o epocă turbulentă, cu nenorociri într-un an cât altădată într-un secol”. Crizele în serie, climatice sau social-politice, se repercutează cu deosebire asupra marginalilor și cartierelor în care aceștia trăiesc, precum Washington Heights, între Harlem și nordul extrem al Manhattan-ului, unde a locuit o vreme autoarea. Washington Heights este, notează Emily Raboteau, un microcosm al “microagresiunilor” care caracterizează vremurile prezente și care sunt o tornadă de contradicții: extincție și naștere, secetă și ploi torențiale, deșertificare dar și inundații, parcuri cu aer curat dar și toxicitatea și poluarea care cauzează în special la copii astm bronșic și alte maladii cronice. LECȚII DE SUPRAVIEȚUIRE cartografiază manifestările urbane locale ale intunecaării planetare, dar trasează și drumul luminii, speranței–în primul rând arta publică spontană sau de proiect. Împletirea de text și fotografie este esențială: trezirea dar și apatia trecătorilor, implicarea și indiferența, realitatea și ignorarea ei, sunt verbalizate dar și vizualizate într-un cerc amplificator care potențează mesajul cărții. De multe ori pictura murală, cea a proiectului Audubon de pildă–zugrăvind până acum 123 dintre cele 389 de specii aviare americane amenințate cu dispariția la orizontul 2080–este efemeră, fragilă, pe ziduri sau obloane de magazin, expusă la intemperii, vandalism, sau capriciul succesului și eșecului comercial. Scrierea le salvează, fotografia le distanțează de pericole, pentru a servi ca amintire a unor vremuri agitate, cutreierate de conștiința că apocalipsa este posibilă.
Emily Raboteau: Înainte de a avea copii am fost jurnalistă de călătorii. Apoi am devenit mamă, și într-un fel aripile mi-au fost retezate. N-am mai putut voiaja cu ușurință pentru că fiii mei aveau nevoie de mine, așa că am căutat modalități de a întoarce ochiul călătorului spre cartierul meu. Am început să observ semne, peste tot, deseori sub formă de artă publică, în majoritatea cazurilor pictură murală pe subiecte de justiție socială și ambientală. Știam că arta pe care o fotografiam, în special cea murală, nu va dura o veșnicie, deci trebuia documentată. Peste tot observam păsări, imagini foarte triste dar și foarte frumoase. Pe artera principală din nordul Harlem-ului, Broadway, nu trec 80 de metri fără a vedea păsările pictate în cartier pentru că John James Audubon, faimosul ornitolog și portretist de păsări a trăit acolo. Există apoi proiectul mural “Cunoaște-ți drepturile” despre brutalitatea polițienească și modurile în care cetățenii din cartierele afectate, inclusiv al meu, se pot proteja. A fost important pentru mine să imortalizez acest proiect ca mamă de fii potențial amenințați de această brutalitate. Altă serie este cea ecologică, panourile de avertizare despre climat apărute în cartiere ale zonei metropolitane care, precum al meu, sunt amenințate de schimbarea climatică.
Reporter: În toate fotografiile surprindeți trecători sau trecătoare care în imensa majoritate a cazurilor par să ignore arta, mesajele, avertismentele. Trăiesc în lumea lor, netulburati.
Emily Raboteau: Primul panou LED pe care l-am văzut era instalat în parcul St. Nicholas din Harlem, situat pe un deal foarte abrupt. Plasat pe o pajiște care poartă numele scriitorului James Baldwin–care a locuit și el în zonă–panoul era extrem de alarmant, pulsa cu avertismente privind dereglarea ecologică, mesaje precum “50 de milioane de refugiați climatici”.