La zidurile de piatră vechi de secole, se ajunge pe o cărare scurtă și umedă printre copaci. Acolo, o cheie mare deschide ușa metalică grea care protejează acest sanctuar și opera pe care o găzduiește, văzută doar de un număr mic de vizitatori de la finalizarea sa la începutul acestui secol.
În interior, ochiul are nevoie de câteva secunde pentru a cuprinde imaginea de ansamblu: pe un fundal ocru, sute de siluete întunecate sau luminoase, contorsionate, gravate sau pictate, acoperă pereții și bolta.
Născut în martie 1927 la Budapesta, Mikos Bokor a fost deportat în 1944 la Auschwitz. Mama sa a murit acolo, în timp ce el și tatăl său au fost transferați din lagăr în lagăr până la Bergen-Belsen, unde tatăl său a fost ucis. Miklos Bokor a supraviețuit și s-a apucat de pictură ca artist autodidact. În anii 1960, s-a exilat în Franța și a descoperit departamentul Lot din Occitania și mai ales satul Floirac, unde își petrecea verile.
Mărturie inedită
”Era o persoană foarte chinuită, dar nu voia să arate asta. Nu vorbea despre ce a trăit și i-a luat foarte mult timp să vorbească cu mine despre asta”, își amintește dna Simonart, fostă farmacistă din comuna vecină Martel, care a devenit foarte apropiată de artist.
Bokor, care inițial era pictor de peisaje, a abordat tema Holocaustului în a doua parte a carierei sale. “Aici, este aproape un fel de testament, o expresie artistică finală”, spune doamna Simonart.
În labirintul de corpuri schițate pe pereți, Bokor a trasat una dintre singurele amintiri pe care le-a păstrat din lagăre: momentul în care îi întinde pălăria tatălui său pentru a-l proteja de frig, în timp ce urmau să fie separați și nu se vor mai vedea niciodată.
Lucrarea, pictată între 1998 și 2002, trebuie ”citită” de la dreapta la stânga, ca în ebraică, și dezvăluie o serie de scene biblice: Adam și Eva alungați din Grădina Edenului sau lupta dintre Cain și Abel, în timp ce în mulțimea de siluete, figurile, inițial înfățișate împreună cu copii devin tot mai slăbite pe măsură ce progresează de-a lungul pereților – și în lagăr – până când rămân doar adulții.
Este “o mărturie uimitoare”, consideră Raphaël Daubet, fost primar din Floirac, Martel și în prezent senator (PRG) în Lot. Prieten din copilărie al fiului pictorului decedat în martie 2019, intenționează să protejeze această moștenire amenințată astăzi.
Foto: © Lionel BONAVENTURE / AFP
În căutarea unui investitor
Pe acoperișul clădirii, o porțiune din șindrilă lipsește, permițând apei de ploaie să se infiltreze. În interior, pete mari de culoare brună se întind pe tavan, iar liniștea locului este întreruptă de sunetul picăturilor căzute pe podeaua din piatră naturală.
“Trebuie să acționăm rapid”, explică senatorul. “Costurile lucrărilor de întreținere vor fi subvenționate, deoarece fresca este înregistrată în inventarul suplimentar al monumentelor istorice (…), însă trebuie să identificăm un potențial cumpărător capabil să o pună la dispoziție pentru interesul public în viitor.”
Moștenitorii lui Bokor, nepoți și nepoate ale pictorului, au ales să pună capela în vânzare.