Venim dintr-o societate în care și numărul de „perechi de pantofi numărul 43” era un lucru stabilit de cineva și ne putem bucura, acum, de o lume a libertății, spune filosoful Gabriel Liiceanu. În același timp, am rămas „cea mai coruptă țară din UE”, fără a fi „cel mai corupt popor”. Pentru că, afirmă el, „oameni puțini, câteva sute de mii, paralizează o societate de 20 de milioane”.
Raportul stat-privat: „Tot ceea ce producem noi prin inițiativa, priceperea, competența a instituţiilor private, libere, care creează bugetul acestei țări prin taxe, totul este furat la nivelul corupției aparatului de stat. Nepotisme, furt, deturnări”.Consecința: „Nu răspund în fața nimănui, nu sunt condamnați de justiție în marile cazuri de corupție decât cu pedepse modice. Cele mai teribile furturi și lovituri date bugetului României de către acești oameni sunt sancționate cu maximum 7 ani”.Un exemplu concret: „În timp ce poporul român tremura, Sebastian Vlădescu, Ministrul Finanțelor, își negocia mita de 4 milioane de euro. Vă dați seama ce crimă la adresa unui popor este asta?”.Klaus Iohannis: „El nu-şi dă seama că dezamăgirea e pe măsura promisiunii neţinute?”
E o vreme capricioasă în București, ne vedem la câteva sute de metri de fostul Comitet de Stat al Planificării, o denumire pe care generația Z poate că o consideră orwelliană, dar clădirea turnului cu ceas e reală, e încă acolo, pe Calea Victoriei, iar Gabriel Liiceanu are în mână câteva hârtii.
Directorul editurii Humanitas ne arată, unul după celălalt, jurămintele diverșilor demnitari români. „Jur să fac”, ”jur să-mi dăruiesc”, „jur să îndeplinesc”.
Ne-am întâlnit să discutăm despre seria de conferințe „Despre lumea în care trăim”, organizate, în perioada 18-20 mai, de Fundaţia Humanitas. Printre invitații de la București se numără jurnalista britanică Catherine Nixey, biologul Alexandru Stermin, criticul şi istoricul de artă Victor Stoichiţă şi expertul în politici publice Cristian Mureşan. În această serie, Gabriel Liiceanu va prezenta luni, 20 mai, pe scena Ateneului Român, conferinţa cu titlul „Ce ne facem cu specia umană? E oare cu putinţă supravieţuirea?”, urmată de un dialog cu Horia Roman Patapievici. Vom ajunge și acolo, când vom depăși indignarea hârtiilor pe care Gabriel Liiceanu le are în față. Ele fac parte din ceea ce singur mărturisește drept „obsesia” sa: rolul corupției în impasul României.
Libertatea celebrată în fiecare zi
HotNews.ro: Suntem în anul electoral 2024. Cum resimţiţi această perioadă, domnule Liiceanu?
Gabriel Liiceanu: Foarte amestecat. Pe de o parte, sunt în continuare fericit că au trecut 34 de ani de când a avea șansa libertății de exprimare ca simptom suprem al libertății este un lucru pe care nu pot să uit să-l prețuiesc în fiecare zi. Faptul că stăm de vorbă așa cum stăm acum este un lucru pe care până la vârsta de 48 de ani nu mi-l puteam imagina.
Deci, am ieșit cu adevărat dintr-o societate totalitară și suntem într-o societate în care libertatea a căpătat un corp. E faptul de a vorbi liber fără să știi că există o penalizare politică, juridică pentru a spune cu glas tare ceea ce-ți trece prin minte.