„Crăciunul poate fi dilatat și chiar este dilatat enorm. Paștele nu poate fi dilatat”, spune etnologul Șerban Anghelescu într-un dialog pentru publicul HotNews.ro. Specialistul explică de ce, în tradiția țărănească a românilor, „acceptarea răstignirii creează lumea de fapt”.
Șerban Anghelescu este din neamul rar al etnologilor. Într-o definiție iritat-jurnalistică, etnologul este cel care explică credințele omului tradițional și-l pune pe omul din ziua de astăzi să se tot gândească ce-a pierdut cu viața lui nesăbuită.
Șerban Anghelescu ne povestește Paștele ca o Sărbătoare a primenirii noastre pentru zilele ce vor veni. Ca ziarist, vorbind cu Șerban Anghelescu îmi permit să fiu iritat pentru că, ascultându-l, îmi dau seama cât de mult pierdem câștigând totul.
Sărbătoarea te încredințează unei puteri superioare
– Unii ne bucurăm de zile libere, alții ne bucurăm de sărbătoare, domnule Șerban Anghelescu.
– Sărbătoarea este generală și unanimă, îi cuprinde pe absolut toți, fie că vor, fie că nu vor. În privința zilelor libere, sigur că sunt și ele numite sărbători. Dar nu au o semnificație profundă, sunt mult mai puțin importante, din punctul meu de vedere, decât zilele libere religioase.Ce sens au zilele religioase pentru om?
Întrebarea adevărată este ce înseamnă Sărbătoarea? Este o abținere de la existența cotidiană, o renunțare, evident temporară, la actele cotidiene și o îndreptare către o lume de cele mai multe ori invizibilă. Este o lume în care crezi, dar pe care nu o vezi bine.
Și aici există o corectură pe care trebuie să mi-o fac mie însumi. Orice act sărbătoresc
înseamnă ritual, este o purificare. Și ritualul înseamnă o mulțime de gesturi pe care ești obligat să le faci pentru includerea ta în comunitate, într-un spațiu bine rânduit și într-un spațiu care tinde către o perfecțiune a rânduielii.
Toate lucrurile astea sunt de bine, pentru că te fortifică interior, îți dau sentimentul că exiști, că ai un sens, că exiști cu un scop, pe care îl și împărtășești cu apropiații tăi, cu semenii tăi.
– Cei care merg în Dubai sau în Azore nu se umplu cu sens? Păi, e plictisitor să stai cu Isus la masă.
-Merg la distracție! Aud cuvântul ăsta până la sațietate la orice interviu de doi lei de televiziune: distracția. Am venit să ne distrăm, ne distrăm, totul e cool, „vaibul” este excelent. Distracția e cu mult mai săracă în semnificație decât o Sărbătoare. Sunt aceleași gesturi. Băutura, sexul, urletele fericite. Și o legătură socială puternică. Dar distracția mi se pare un fel de reducție a persoanei, nu de înălțare a ei sau de potențare ei. Asta e opinia mea. Și, slavă Domnului, când am putut, m-am distrat și eu la fel.
– Ce e Sărbătoarea?
– Sărbătoarea te încredințează unei puteri superioare. Nu e vorba doar de o comuniune umană. Este intrarea într-o sferă considerată superioară, la care participi.
„Paștele are o ordine riguroasă, aparte”
– Este Paștele un răgaz înaintea imprevizibilului de fiecare zi?