Citiți continuarea
Dorin Dobrincu spune că unionismul va fi în continuare o temă de campanie pentru partidele extremiste. Iar această temă nu face altceva decât să servească intereselor Kremlinului.
Cum ați descrie unionismul anului 2025?
Când vorbim despre unionism, în mod clar nu avem o singură formă. Oamenii înțeleg diverse lucruri prin acest termen. Referirea este evident la o unire între Republica Moldova și România. Unii văd în aceasta o formă de negociere, alții o pură anexare. Însă unionismul începând din 1990 a fost în România preluat cel mai des de partide ultranaționaliste. Precum România Mare, discursiv, în paginile revistelor publicate de această formațiune politică. Iar mai recent, în special către partidele AUR, SOS și de alte grupuri.
Dincolo de Prut, unionismul a fost promovat de grupuri naționaliste moldovenești pro-românești. În diverse forme. În orice caz, este o temă mai degrabă confuză, promovată pentru acumularea de capital politic. Și, bineînțeles, se face pe baza apelului la o anumită înțelegere a trecutului recent. Unionismul are o oarecare răspândire, dar nu foarte mare, nici în România. Și redusă, chiar foarte redusă, în Republica Moldova.
Având în vedere războiul declanșat de Rusia, pretențiile teritoriale, vedem contextul internațional, vă așteptați la o radicalizare a unionismului confiscat de extrema dreapta?
Cred că unionismul va fi în continuare o temă de campanie pentru partidele extremiste din România, cum am văzut deja. Dar nu cred că este o temă care să fie dezbătută la modul serios nici în România, nici în Republica Moldova. În România, pentru că este doar un prilej de promovare a unor partide extremiste și de autopromovare a liderilor din fruntea acestora. În condițiile în care, în partea de est a Europei, unde suntem noi, există un război deschis, declanșat de Rusia, de fapt, această temă nu face decât să servească intereselor Kremlinului.
Pentru că, până la urmă, România și Republica Moldova sunt într-o legătură strânsă din punct de vedere al unei părți a istoriei, partea importantă a istoriei. Mă refer la partea aceea când teritoriul dintre Prut și Nistru a făcut parte din Moldova și la ceea ce a fost puțin, două decenii, în perioada interbelică, prin limba majorității populației de pe o mare parte și cealaltă a Prutului. Dar sunt totuși două state diferite, recunoscute internațional, diferite ca situare geopolitică. Pentru că România este și în NATO, și în Uniunea Europeană.
Republica Moldova este, mai degrabă, într-o poziție delicată, deși candidată pentru aderare la Uniunea Europeană. Mai degrabă, soluția moderată, inteligentă ar fi… Nu cunoaștem viitorul, nimeni nu știe care ar fi, dar putem totuși să ne înscriem pe o traiectorie predictibilă. Soluția inteligentă ar fi regăsirea noastră în Uniunea Europeană. Pentru că asta aduce o circulație a persoanelor bunurilor, investițiilor, prosperității și securității, cum partea asta de Europa n-a cunoscut niciodată. Deși vedem că tratatele, granițele sunt puse sub semnul întrebării într-un mod cinic brutal.
Am putea vorbi de un curent al unionismului luminat?
Nu am văzut unionism luminat. Mai degrabă, am văzut și reiau, și o să reiau de câte ori va fi necesar, mai mult exploatarea unei anume înțelegeri a trecutului, exacerbarea sentimentelor pe care le are o parte a populației și atât.