Citiți continuarea
35 de ani de libertate sau 35 de ani de dezamăgire? Având în vedere cum au votat românii la ultimele alegeri, ce pare că simte poporul român? Libertate sau dezamăgire?
Probabil ambele, pentru că, pe de o parte, faptul că există alegeri și oamenii pot să aleagă între partide diferite la parlamentare și prezidențiale este produsul acestei revoluții și asta este libertate. Deși evenimentele din ultima perioadă au pus un mare semn de întrebare în ceea ce privește legitimitatea acestor alegeri.
Pe de altă parte, dezamăgire, bineînțeles, dar în fiecare țară din Europa, în momentul de față, există decalaje foarte mari între părți diferite ale populației și România nu face excepție. România este afectată de dezamăgiri foarte mari, mai ales din cauza migrației în masă și de faptul că numai o parte, dar o parte semnificativă a populației, a profitat de schimbări pozitive.
De aceea, este un amestec foarte ciudat și complicat. Pe de o parte, o Românie care a reușit, care a avut succese impresionante în multe domenii, dar aceste succese nu au ajuns la întreaga populație.
Spuneați că există niște „pierzători ai democrației”. Cine sunt acești oameni, la care pare să fi prins mesajul de tip mesianic, de „salvatorul patriei”?
Dacă vă uitați la o hartă economică a României veți găsi, cel puțin parțial, și răspunsul. S-a întâmplat, să spunem așa, o dezvoltare foarte pozitivă, care a dus la crearea unei clase de mijloc urbană, foarte bine educată, cu legături în străinătate, cu studii în străinătate. Este un fel de motor economic și social al acestei societăți. Acești oameni locuiesc de obicei în spațiul urban.
Dar există și o altă Românie care a fost decuplată de această Românie de succes și este vorba despre România satelor, România orașelor mici, mai ales în sudul și estul țării, unde decalajul față de Transilvania și Banat, tradițional și din punct de vedere istoric, a fost întotdeauna foarte mare. Acești oameni nu au impresia că au fost vreodată integrați în această nouă Românie. Mulți au fost siliți să plece și această migrație a fost foarte adesea interpretată ca un fenomen social și economic, și nu ca un fenomen uman și umanitar.
O bună parte a acestei supărări pe care putem s-o observăm astăzi un strigăt de durere, un strigăt de deznădejde, și niciun partid politic nu a găsit până acum un limbaj politic care să adreseze această durere. Și trebuie să luăm foarte în serios ceea ce au simțit și ceea ce simt acești oameni. Și politica, și elitele trebuie să caute și să găsească noi căi de comunicare.
Era următoarea mea întrebare. Putem găsi aceste căi de comunicare și care este orizontul de timp? Pe termen mediu sau pe termen lung?
Se poate dezvolta un model de comunicare cu câteva răspunsuri pe termen mediu și pe termen lung. În primul rând, acești oameni au și un set de valori. Pentru ei, credința este foarte importantă, apartenența la națiunea românească este importantă, un fel de istorie sau ceea ce cred ei că știu despre istoria românească.