Nominalizarea a stârnit multe reacții la nivelul Comisiei Europene și în rândul câtorva state membre. Care a fost problema cu Scott Morton? În primul rând, încadrarea pe un post înalt la nivel european a unui specialist american este o situație rară.
În al doilea rând, o obiecție adusă împotriva doamnei Scott Morton a fost că a lucrat în calitate de consultant pentru mari companii precum Amazon, Apple, Microsoft sau Pfizer. Acest lucru o plasa pe profesoara americană într-un posibil conflict de interese cu aceste firme, iar Uniunea Europeană se află exact în momentul în care caută metode de a reglementa, inclusiv din punctul de vedere al concurenței, marile companii digitale. S-a mers până acolo încât s-a spus că Scott Morton este un „cal troian” în interiorul Uniunii Europene.
Puținele voci care au apărat-o pe Scott Morton au spus că economista de renume a fost consultant și nu lobbyst pentru companiile digitale și ca atare nu se punea problema unui conflict de interese. Este ciudat că europenii nu au văzut și partea bună a unei astfel de numiri. Și anume, dacă plecăm de la prezumția de implicare, profesoara americană ar fi fost extrem de utilă pentru o instituție care dorește să legifereze activitatea marilor companii digitale, tocmai pentru că are cunoștințe serioase legate de modelul de business și felul în care funcționează companiile de tehnologie.
Deci, abordarea pozitivă era aceea că Scott Morton nu ar fi fost un cal troian al marilor companii, ci o specialistă în domeniu a cărei competență poate fi folosită.
De altfel, dr. Christophe Carugati, profesor și expert în competiție digitală, aduce pe site-ul Institutului Bruegel câteva argumente în favoarea profesoarei Scott Morton. Pe de o parte, este vorba despre faptul că direcția Concurență a Comisiei Europene se preocupă de întărirea concurenței și nu de companiile concurente.
Carugati dă și un exemplu. Deși politica industrială a Uniunii Europene își propune să creeze condițiile apariției unor campioni europeni, principiile dezvoltării concurenței sunt exact contrare fuziunilor firmelor din același domeniu. De exemplu, în anul 2019, Comisia Europeană a interzis fuziunea Siemens-Alstom din sectorul feroviar.
Pe de altă parte, Christophe Carugati spune că profesoara americană este chiar un expert în domeniul competiției și explică faptul că în funcția de economist șef trebuia să respecte reguli stricte în ceea ce privește conflictul de interese. De exemplu, în primii doi ani, economistul șef ar trebui să se retragă din orice dosare în care sunt implicate firme pentru care a lucrat cu 12 luni înainte de a ocupa funcția. Această recuzare ar reduce din puterea de analiză a departamentului, dar nu împiedică echipa să lucreze la dosarele respective.
Afacerea Fiona Scott Morton s-a închis prin renunțarea economistei americane la nominalizarea pe post. Dar, câteva semne de întrebare rămân. Au pierdut europenii un specialist foarte bun care ar fi putut să contribuie la legislația specifică marilor companii digitale? Au exagerat europenii cu temerile lor privind angajarea unei experte americane? Și, în fine, nu cumva valul de critici la adresa doamnei Scott Morton arată un tip de mentalitate de periferie și arhaică? Răspunsuri la aceste dileme vom avea în următorii ani, atunci când Uniunea Europeană va încerca să facă pe cont propriu regulamentele privind competiția digitală.