Tendințele economiei globale influențează din ce în ce mai mult taxarea la nivel internațional, afectând contextul în care societățile operează. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a fost în prima linie a abordării acestor provocări prin intermediul inițiativei sale privind erodarea bazei de impozitare și transferul profiturilor (BEPS).
BEPS 2.0 schimbă în mod semnificativ peisajul fiscal internațional, abordând problemele fiscale apărute din digitalizarea economiei. Obiectivul este de a asigura un nivel minim de impozitare eficientă pentru grupurile multinaționale mari. Inițiativa BEPS 2.0 este alcătuită din doi piloni: Pilonul I, care propune o realocare parțială a drepturilor de impozitare către jurisdicțiile în care companiile își desfășoară activitățile comerciale și Pilonul II, care propune introducerea unui nivel minim de impozitare de 15% pentru grupurile multinaționale mari, cu o cifră de afaceri globală de peste 750 de milioane de euro.
OECD a publicat recent raportul final privind Pilonul I – Suma B. Abordarea se axează pe simplificarea și eficientizarea stabilirii prețurilor de transfer pentru activitățile de marketing și distribuție de bază, astfel încât să beneficieze în primul rând țările ale căror autorități fiscale se confruntă cu „resurse limitate”.
Spre deosebire de alte inițiative BEPS 2.0, Suma B nu definește un prag de venituri și poate fi aplicată la majoritatea întreprinderilor multinaționale.
Implementarea inițiativei și sfera de aplicare:
• OECD urmează să publice în perioada următoare o listă cu jurisdicțiile cu „resurse limitate” (low-capacity jurisdictions), care vor aplica această abordare.
• În jurisdicțiile care aplică această abordare, rezultatele determinate în conformitate cu Suma B vor fi considerate la nivel de piață din perspectiva prețurilor de transfer, fără a fi obligatorii în jurisdicția de rezidență a societății contrapartidă. Există totuși o excepție de la această regulă, întrucât membrii Inclusive Framework (formată din 145 de țări, inclusiv România) s-au angajat să accepte rezultatul stabilit prin această abordare de către țările cu „resurse limitate”.
• Jurisdicțiile care aplică Suma B dispun de două opțiuni: ca regulă obligatorie aplicabilă tuturor societăților rezidente cu tranzacții sub impactul Sumei B sau ca „safe harbour”, permițându-le acestora să aleagă dacă o implementează sau nu.
Întrucât este opțională implementarea acestei abordări, este la latitudinea fiecărei jurisdicții de când și cum va aplica Suma B, dar nu mai devreme de anul 2025.
La nivelul Uniunii Europene, nu este complet clar dacă se așteaptă o abordare unitară, deoarece în prezent se urmărește stabilirea unor principii și reguli privind prețurile de transfer la nivelul întregii Uniuni prin intermediul Directivei privind Prețurile de Transfer, care acum se află în stadiu de propunere.
Rămâne de văzut în ce măsură România va opta să aplice noua abordare începând cu anul fiscal 2025. Având în vedere că România a ales deja să implementeze Directiva Public CbCR înaintea altor state membre, așteptăm cu interes să vedem dacă va adopta o poziție similară în aplicarea abordării Sumei B înaintea celorlalte state membre sau va aștepta să fie condiționată de Directiva privind Prețurile de Transfer (în cazul în care aceasta va face referire la Suma B).