Piața unică se află în centrul Uniunii Europene. Dar când vine vorba de un tip de produs – medicamente vitale – fiecare țară este pe cont propriu, scrie Politico. Pacienții din întregul bloc nu au la dispoziție aceleași medicamente atunci când se luptă cu boala.
„Pacienții din statele membre occidentale și din cele mai mari au acces la 90% din medicamentele nou aprobate. În statele membre estice și mai mici, această cifră este de până la 10 la sută”, a declarat comisarul pentru sănătate Stella Kyriakides într-un discurs din aprilie. „Acest lucru este cu adevărat inacceptabil”.
Înaltul oficial UE prezenta propunerea Comisiei de reformare a pieței farmaceutice europene, al cărei principal obiectiv este de a rezolva această problemă a accesului inegal. Ideea principală este de a pedepsi companiile care nu-și lansează produsul pe toate cele 27 de piețe ale UE în termen de doi ani. Dacă nu vor face jocul, se vor confrunta mai devreme cu concurența rivalilor. Este un instrument contondent pentru ceea ce experții consideră a fi o problemă complicată. Și încă nu s-a stabilit dacă va funcționa.
Publicația citată a identificat și cele mai mari probleme în calea unei piețe mai echitabile a medicamentelor.
Unele medicamente sunt foarte scumpe. Și există diferențe economice mari în cadrul celor 27 de țări ale UE – de exemplu, PIB-ul pe cap de locuitor al Bulgariei este de aproape cinci ori mai mic decât cel al Țărilor de Jos. Acest lucru înseamnă că unele țări pot cheltui mai mult pe sănătate – și pe medicamente – decât altele.
O analiză a pieței europene a medicamentelor împotriva cancerului, finanțată de industria farmaceutică și realizată de Institutul suedez pentru economie în domeniul sănătății (IHE), arată că Austria, Germania și Elveția, țările care cheltuiesc cel mai mult, au cheltuit între 92 și 108 euro pe persoană pentru medicamente împotriva cancerului, față de 13-16 euro în Republica Cehă, Letonia și Polonia.
Cheltuielile mai mici se traduc prin mai puține medicamente prescrise. În cazul medicamentelor imuno-oncologice, de exemplu, utilizarea în țările mai sărace a fost între o zecime și o cincime din cea observată în țările mai bogate.
„O mare parte a pacienților europeni cu cancer, în special în Europa de Est, nu pot avea acces la medicamente eficiente (și potențial rentabile) din motive legate de accesibilitate”, scriu cercetătorii.
Bani, negocieri secrete și birocrație
Un motiv mai complicat constă în modul opac în care sunt stabilite prețurile medicamentelor. De departe, cel mai frecvent mod de negociere a prețurilor în Europa este că societățile farmaceutice negociază prețurile cu guvernele în mod direct și în secret, astfel încât nicio țară nu știe cu adevărat ce plătește o alta pentru un medicament, mai scrie Politico.
Pentru industria farmaceutică, vinovatul nu este căutarea de euro și cenți, ci birocrația care trebuie depusă pentru a convinge guvernele să plătească pentru un nou medicament.
În teorie, Directiva UE privind transparența limitează la 180 de zile perioada de timp pe care o au la dispoziție țările pentru a ajunge la o decizie cu privire la cât vor plăti pentru un medicament.