Citiți continuarea
Acesta a făcut studii pe radicalizare, dar și pe felul în care se duc războaiele informaționale. Predicatul democrației liberale nu învinge în fața oamenilor îndoctrinați cu ideologii totalitare, adaugă Peter Pomerantsev, care dă în cartea sa „Cu câștigi un război informațional” lansată de curând la București, exemplul lui Sefton Delmer, omul însărcinat de britanici să rupă fidelitatea soldaților germani față de comandanții lor naziști și să dezerteze.
„Treaba noastră nu este să facem din soldații ruși niște liberali drăguți”
Peter Pomerantsev: Este pur și simplu o competiție. Trebuie să încetezi să te mai plângi că niște oameni au convingeri odioase și trebuie să înțelegi unde sunt vulnerabilitățile în relațiile cu liderii lor. Trebuie să ai obiective foarte clare și să înțelegi că nu vei îi transforma pe cei seduși de ideologii extremiste în democrați liberali drăguți. Sigur, și asta este important, dar vorbim de un proces pe termen foarte lung. Iar pe termen scurt, trebuie să câștigăm, fie că vorbim de alegeri sau de un război precum invazia Rusiei în Ucraina. În acest caz, în acest moment, treaba noastră nu este să facem din soldații ruși sau din muncitorii din fabricile rusești niște liberali drăguți. Trebuie doar să comunicăm cu ei într-un mod care să ajute la oprirea războiului. Deci, pentru asta, ar trebui să ne gândim la motivațiile lor mai puțin plăcute, să lăsăm romantismul deoparte și să înțelegem laboratorul întunecat al psihicului și intereselor oamenilor.
Reporter: Dar nu avem a comunica numai cu soldații ruși, ci și cu proprii noștri cetățeni radicalizați…
Peter Pomerantsev: Cred că într-o democrație este diferit. Într-o democrație ai mult mai multe instrumente la îndemână. Cartea mea este despre război, iar democrația este diferită. Cred că ținutul de predici despre democrația liberală poate ajuta, dar nu te ajută să câștigi războiul. Am făcut o mulțime de cercetări asupra oamenilor care cred în teorii ale conspirației, iar credințele lor au la bază mai mulți factori. Unul dintre cei mai importanți este sentimentul de lipsă a unei autorități, oamenii simt că nu au control asupra vieților lor, iar conspirațiile devin o modalitate de a face față acestui sentiment. În acest caz, aici trebuie lucrat: cum îi ajuți să-și recapete sentimentul de control? Întotdeauna trebuie să te uiți la nevoile psihologice care alimentează propaganda. Uneori, aceste nevoi psihologice sunt profund neplăcute. Pot fi legate de dorința de a te simți superior sau de a avea pe cineva pe care să-l urăști. Dar acestea sunt lucrurile cu care trebuie să lucrezi.
Cum au făcut britanicii anti propagandă nazistă
Reporter: Iar personajul pe care îl descrieți în cartea dumneavoastră avea un mod genial de a face acest lucru. Puteți să elaborați puțin ?
Peter Pomerantsev: Sefton Delmer era responsabil pentru operațiunile speciale de subminare a propagandei naziste în Europa ocupată. Și a creat zeci de posturi de radio care erau pline de conținut pornografic, furie, mânie care au făcut să explodeze ruptura emoțională pe care naziștii o aveau cu superiorii lor iar rezultatul a fost că mulți au dezertat.