Citiți continuarea
Psihiatrul Gabriel Diaconu vorbește în contextul legat de scandalul Bulai despre inadecvarea și frustrările agresorilor sexuali: ”Cel mai frecvent la această populație care e destul de omogenă întâlnești un element cronic profund de inadecvare sexuală, frustrare, disforie sexuală îi spunem noi în termeni tehnici. De multe ori, aceste persoane au probleme în relațiile lor interpersonale sociale, nu joacă, puneți ghilimelele de rigoare, corect și adecvat jocul social și pe de altă parte, au o viață fantasmatică sexuală bogată și care conține elemente de dominație și violență”.
El precizează că ”vei vedea de multe ori aceste persoane, care în viața socială sunt inadecvate, că dacă ajung la un moment dat să controleze mediul sau să aibă elemente de putere, ca niște veritabili păianjeni, vor țese o pânză în care atrag potențiale victime, cu care își joacă ulterior fantezia sau fantasmologia sexuală și observăm că aceste fantezii au elemente de perversitate, de violență și de umilință. În aceste feluri, de multe ori, agresorii, vorbim generic, își derulează și își desfășoară propriile lor complexe patologice”.
Prădătorii sexuali sunt personaje venale și primitive
Ce-i dă unui prădător sexual o putere de convingere atât de mare, încât victimele ajung să fie paralizate de frică? Gabriel Diaconu vine cu explicații: ”Când am spus că făptuitorul folosește șarm, unii oameni observând anumite proprietăți fizice ale domnului Bulai au rămas surprinși, pentru că nu pare că poți să pui persoana în aceeași propoziție cu elementul de șarm, însă adevărul este că în plan conversațional sau în planul intelectualității de multe ori unui prădător sexual, impresia despre astfel de oameni este că au cuvintele la ei, că știu ce vor, că au anumită formă de autoritate și întruchipează un anumit arhetip, fie că e vorba de masculinitate, fie că e vorba de înțelepciune”.
Psihiatrul spune că ”în fapt, de la momentul în care observi plasa pe care a țesut-o un astfel de prădător, poți să observi că pe dinăuntru, dincolo de crustă, ai de-a face cu un personaj venal, pulsional, primitiv, copilăros de multe ori în acțiuni, capricios și care are de multe ori o formă de cruzime interpersonală la nivelul unui copil de grădiniță chiar, lipsă de empatie, lipsă de candoare vizavi de potențiala victimă și lipsă în primul rând de critică în ceea ce privește potențialul devastator pe care le au faptele lui asupra viitorului persoanei. Să fie foarte clar, când spun lipsă de critică, nu înseamnă lipsă de discernământ. Acești oameni știu foarte bine ce fac, știu foarte bine că fac rău, doar că aleg egoist, capricios, să satisfacă mai degrabă nevoile lor, poftele lor, decât să respecte granițele victimei”.
Descărcaţi aplicaţia RFI pentru a urmări actualitatea internaţională