Chiar dacă nu ești cel mai bun prieten cu fostul/fosta, poți fi un co-părinte grozav ori poți alege parentingul paralel. Explicăm ce înseamnă co-parenting și parenting paralel după divorț și strategii care pot fi de folos în ambele situații.
Într-o lume ideală, cu toții am putea să ne separăm mintea de inimă. Să putem pune capăt unei relații de cuplu, dar să rămânem părinți buni pentru copiii noștri. Însă dinamica relațiilor este deosebit de complexă, așa că dacă nu puteți sau nu vreți să mențineți prietenia cu fosta/fostul, nu este nimic greșit. Nu sunteți vinovați. Nu mai sunteți parteneri, însă rămâneți părinți ai copiilor voștri. Și aici merită să depuneți efort pentru ca ei să simtă cât mai puțin ruptura și să se dezvolte sănătos din punct de vedere psihic.
În vreme ce unii părinți reușesc să rămână în relații de prietenie după divorț, punându-se de comun acord asupra deciziilor de creștere a copiilor, mulți nu reușesc să se înțeleagă. În timp ce pentru primii ar putea funcționa perfect un plan de co-parenting, pentru cei din a doua categorie parentingul paralel ar putea fi soluția.
Ce presupune co-parentingul după divorț. Alianța dintre părinți
Co-parentingul este relația dintre părinții care nu mai formează un cuplu. Această relație presupune găsirea unor metode care să funcționeze pentru a putea crește împreună copiii într-un mediu sigur și iubitor. Pentru a funcționa, co-parentingul necesită ca ambii părinți să contribuie la îngrijirea, creșterea și activitățile copilului lor și să interacționeze frecvent și respectuos unul cu celălalt. De asemenea, este nevoie de o consecvență a părinților în a acționa în consens, chiar dacă sunt divorțați. De un grad de implicare corect al amândurora în luarea deciziilor privind bunăstarea copiilor. O relație pozitivă de co-parenting presupune un nivel scăzut de conflict între părinți și unul ridicat de comunicare.
Ce este parentingul paralel. Co-parenting fără conflicte
Dacă co-parentingul pune accent pe lucrul împreună între părinții care au trecut printr-un divorț amiabil, parentingul paralel ar putea fi soluția pentru cuplurile care au un grad ridicat de conflict și dificultăți de comunicare. Parentingul paralel reduce nevoia de contact între părinții separați, permițând fiecărui părinte să aibă o mai mare independență și autonomie atunci când se iau decizii privind îngrijirea copilului. Și nu în ultimul rând, ferește copiii de conflictele dintre părinți. Acești părinții vor colabora cu reprezentanții lor legali pentru a elabora un plan care să acopere aspectele importante, cum ar fi situațiile de urgență, vacanțele sau alte decizii importante, spre exemplu cele legate de școală. Restul lucrurilor sunt gestionate de fiecare părinte separat, atunci când are în grijă copiii. Deși există o comunicare limitată în acest model parental, comunicarea între părinți nu este inexistentă. Doar că se reduce numai la situații grave sau probleme cu un impact semnificativ în viața copiilor, cum ar fi educația, sănătatea și siguranța lor. Și există un contact regulat, doar că acesta este scurt și la obiect, cel mai adesea prin mesaje-text, e-mailuri sau SMS-uri.