Una din temele care a intrigat opinia publică românească este cea privind importurile tot mai mari de produse alimentare. De câțiva ani buni, se vorbește mult despre încurajarea industriei alimentare în România, există linii de finanțare, dar rezultatele se lasă așteptate.
Iată doar câteva date statistice care arată cât de gravă este situația. Cifrele se referă la schimburile comerciale de pe piața comună europeană și, respectiv, doar la unt și brânzeturi. Observatorul laptelui de la Comisia Europeană arată următoarele date pentru anul 2023.
România a importat 16.122 tone de unt și a exportat doar 100 de tone. Diferența este, evident, enormă și, totodată, inexplicabilă pentru o economie care are resurse agricole importante. Cine sunt principalele state europene care vând unt în România? Cele mai mari cantități provin din Polonia (6.300 tone), Germania (3.400 tone) și Olanda (1.600 tone). Doar Slovenia a exportat anul trecut mai puțin decât România, respectiv 75 de tone.
Să privim, însă, și către marii jucători de pe piața intracomunitară. Franța este într-o situație asemănătoare cu România, adică a importat 210.310 tone (din care cel mai mult din Olanda) și a exportat numai 30.000 de tone (cel mai mult în Belgia). Germania are un deficit comercial rezonabil, în sensul că a importat 132.700 tone și a exportat 120.000 tone, iar Olanda este un caz mai special, adică a exportat 253.000 tone de unt, fiind cel mai mare exportator în Uniunea Europeană, și a adus în țară 190.000 tone, aflându-se pe locul doi, după Franța, la capitolul importuri intracomunitare. Și un exemplu din Europa de Est: Polonia a importat 19.500 de tone și a făcut exporturi de 58.000 tone. Exident, nici nu se poate compara cu situația României.
Să urmărim și cifrele comerțului intracomunitar cu brânzeturi. România a importat 110.000 tone (cele mai multe din Germania, Polonia și Italia) și a exportat 15.000 tone, cu vânzările cele mai mari în Grecia, Bulgaria și Italia.
Evident, unele state membre au deficit, altele au excedent, iar produsele unt și brânzeturi sunt doar exemple care arată cât de precară este situația în industria alimentară și, în speță, în industria produselor lactate.
De ani de zile, experții și politicienii încearcă să găsească explicații pentru deficitul comercial al României la produsele alimentare, în general, și a celor lactate, în particular. Producătorii de lapte dau vina pe procesatori și pe prețul redus al laptelui, procesatorii sunt supărați pe marile rețele comerciale, iar hypermarketurile explică importurile pe care le fac prin nevoia consumatorilor de a avea prețuri rezonabile.
De ani de zile, sunt acuzații că împărțirea profitului pe lanțul alimentar este făcută incorect, respectiv în favoarea marilor rețele comerciale. Dar, nimeni nu a făcut un studiu care să demonstreze aceste afirmații. Până când se va face o analiză fundamentată a funcționării filierei de produse lactate, un lucru este sigur: anul trecut, România a importat 16.000 tone de unt și 110.000 de tone de brânzeturi. Toate acestea se întâmplă în condițiile în care pe piața românească se află o serie de producători străini, precum Lactalis, Danone, FrieslandCampina, Hochland sau Olympus și alături de ei mai sunt și câțiva investitori români.