NASA va testa cel mai nou model de pânze solare ● Cum pot fi explicate anomaliile lunilor planetei Marte? ● Sacrificiile umane erau o practică larg răspândită în neoliticul european
NASA va testa cel mai nou model de pânze solare
Toată lumea știe că, aici pe Terra, energia solară este aproape nelimitată. În spațiul cosmic însă, Soarele poate face mult mai mult decât să emită energie. Spre exemplu, emite un flux de particule încărcate electric, flux denumit și vânt solar. Iar vântul solar poate propulsa sonde spațiale cu vele, pe un model similar cu cel al corăbiilor din vremurile trecute. În ordinea asta de idei, NASA tocmai a anunțat că va testa o nouă generație de pânze solare.
O nouă generație pentru că, evident, nu este prima dată când o astfel de tehnologie este testată. Prima a fost sonda japoneză Ikaros, lansată în 2010. A urmat apoi o colaborare internațională, concretizată sub forma sondelor LightSail-1 (2015) și LightSail-2 (2019). Acum este rândul unui nou proiect, Advanced Composite Solar Sail System (ACS3) să fie testat în spațiul cosmic.
Ideea exploatării vântului solar nu este deloc una nouă. Savantul suedez Svante August Arrhenius postula încă din anul 1908 faptul că acesta poate mișca obiecte în spațiul interstelar. Ulterior, în 1924, cercetătorul rus Konstantin Țiolkovski propunea în premieră tehnologia velelor solare pentru a atinge „viteze cosmice”.
De atunci, ideea a fost dezbătută în nenumărate studii de specialitate. În primul rând, pentru că sondele propulsate de vele solare prezintă avantaje față de cele propulsate cu combustibili. Unul dintre aceste avantaje ar fi că, în cazul primelor, combustibilul nu se termină niciodată. Implicit, misiunile spațiale sunt mult mai ieftine și pot dura mult mai mult.
Tehnologia s-a dovedit deja că este funcțională. Însă există o parte critică pe care oamenii de știință încearcă să o îmbunătățească. Cea a structurii care susține velele. Cu cât mai ușoară și mai rezistentă, cu atât mai eficientă și mai durabilă va fi sonda.
Este ceea ce urmează să testeze specialiștii de la NASA. O structură creată dintr-un mix de polimeri flexibili și fibră de carbon. Sonda urmează să fie lansată din Noua Zeelandă pe o orbită aflată la circa 1.000 de kilometri altitudine. Odată ajunsă la destinație, va fi nevoie de circa 25 de minute pentru ca velele, cu o arie de 80 de metri pătrați, să se deschidă (comparativ, LightSail-2 avea o arie de doar 32 de metri pătrați).
Este doar un prim pas în ceea ce NASA intenționează să atingă. Conform specialiștilor de acolo, o structură de acest gen poate susține vele cu suprafață de până la 2.000 de metri pătrați, iar asta vine cu implicații uriașe.
Pe de altă partă, dacă brațele din fibră de carbon își dovedesc eficacitatea, ele ar putea fi folosite pentru a crea structuri de rezistență pentru modulele locuibile de pe Marte și de pe Lună. De asemenea, ar putea fi folosite ca suport pentru sistemele de comunicare via Terra.