Nu toate planetele sunt ceea ce par a fi ● CERN vrea să construiască un enorm accelerator de particule ● Un nou caz de ciumă bubonică a fost semnalat în SUA
Nu toate planetele sunt ceea ce par a fi
Perspectiva existenței unei planete acoperită cu oceane i-a încântat pe astronomi, mai ales în ideea descoperirii unor posibile forme de viață extraterestre. Este și cazul planetei K2-18b, o planetă descoperită în anul 2015, cu ajutorul observatorului spațial Kepler.
Situată la circa 124 de ani lumină față de Terra, K2-18b a părut o planetă capabilă să susțină viață, cu atât mai mult cu cât observațiile inițiale indicau prezența vaporilor de apă în atmosferă. K2-18b are o masă de opt ori mai mare decât terra și orbitează, de asemenea, în zona locuibilă a stelei sale.
Toate aceste date au făcut din planeta amintită o țintă prioritară în căutarea vieții extraterestre. Însă datele noi, oferite de telescopul spațial James Webb (JWST), arată cu totul altceva. Mai degrabă decât o planetă acoperită de oceane de apă lichidă, K2-18b ar fi, mai degrabă, una acoperită cu oceane de magmă.
Paradoxal, cele două lumi complet diferite, lasă o amprentă similară. Ceea ce face ca detectarea planetelor habitabile să fie mai complicată decât se credea, susține o echipă de astronomi de la Universitatea Cambridge, cea care a publicat recent un studiu pe această temă în revista The Astrophysical Journal Letters.
Asta înseamnă că multe dintre observațiile de până acum vor trebuie refăcute. Nu în ultimul rând, susțin autorii studiului, ar trebui create noi metode de identificare a apei lichide pe planete din afara sistemului nostru solar, astfel încât să avem o idee mai clară asupra a ceea ce se ascunde dincolo de noi.
CERN vrea să construiască un enorm accelerator de particule
Future Circullar Colider este, fără îndoială, cel mai ambițios proiect al celor de la CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară). Și da, va fi cu mult mai mare decât Large Hadron Collider, cel mai puternic accelerator de particule creat vreodată.
Noul accelerator va fi construit tot la granița dintre Franța și Elveția, în apropierea LHC, și va avea o circumferință de 100 de kilometri. Ca o comparație, Large Hadron Collider are „doar” 27 de kilometri circumferință.
Prima fază a construcției ar trebui să fie gata între 2040 și 2050, iar capacitatea energetică a noului accelelrator ar trebui să fie de opt ori mai mare decât cea a LHC. Foarte important, pentru a atinge acest deziderat, este nevoie de un avans tehnologic semnificativ față de ceea ce există în prezent. În acest scop, cercetători din peste 150 de universități din întreaga lume lucrează deja la dezvoltarea unor tehnologii noi care să permită atingerea obiectivelor FCC.
Scopul acestui proiect mamut, care va costa cel puțin 20-22 de miliarde de dolari? Printre altele, acela de a putea face observații fără precedent în ceea ce înseamnă fizica dincolo de modelul standard (vezi cazul materiei întunecate, a antimateriei sau a masei neutrinilor).