Datele oferite de roverul Curiosity al celor de la NASA confirmă ceea ce se bănuia de ceva vreme, anume că Marte a avut, în urmă cu miliarde de ani, condiții similare cu cele de pe Terra. Iar asta înseamnă că, pe Marte, viața ar fi putut să apară așa cum cum a făcut-o și pe planeta noastră. Și aici intervine misterul pe care specialiștii NASA nu l-au putut explica până în prezent. Alte știri din Science Report: ● Cum poate fi folosit „zidul morții” pentru a crea gravitație artificială pe Lună ● Nokia va duce, în sfârșit, tehnologia 4G pe Lună
Roverul Curiosity confirmă, Marte a fost a doua Terra, însă există un mister încă neexplicat
Datele oferite de roverul Curiosity al celor de la NASA confirmă ceea ce se bănuia de ceva vreme, anume că Marte a avut, în urmă cu miliarde de ani, condiții similare cu cele de pe Terra. Iar asta înseamnă că, pe Marte, viața ar fi putut să apară așa cum a făcut-o și pe planeta noastră.
Mai exact, roverul Curiosity a identificat o cantitate mare de oxid de mangan, un compus anorganic întâlnit în cantități mari pe Terra, în special în zonele lacustre, acolo unde se formează cristale de mangan în prezența oxigenului. Iar descoperirea sa în cantități mari în zona craterului Gale, acolo unde se află roverul, indică un mediu dispărut, similar în multe privințe cu cel terestru.
Și aici intervine misterul pe care specialiștii NASA nu l-au putut explica până în prezent. Astfel de depozite de oxid de mangan apar pe Terra ca urmare a cantității mari de oxigen din atmosferă, oxigen produs de organismele fotosintetice. În aceeași ecuație intră și bacteriile capabile să genereze reacțiile de oxidare a manganului.
Problema este că pe Marte nu există astfel de organisme sau, cel puțin, nu avem nicio dovadă (încă) a faptului că ele ar fi existat vreodată pe Planeta Roșie. Analizele realizate pe suprafața marțiană au indicat faptul că depozitele de oxid de mangan au apărut ca urmare a prezenței unei cantități mari de oxigen și a unui mediu acvatic.
Mai mult, este vorba despre un mediu stabil, cel puțin în zona craterului Gale, având în vedere că depozitele de acest gen au nevoie de mii sau zeci de mii de ani pentru a se forma. Iar asta duce inevitabil la întrebarea privind originea oxigenului marțian. De unde a apărut el în cantități atât de mari încât să permită apariția depozitelor de oxid de mangan?
Echipa franco-americană de cercetători care a publicat studiul în revista Journal of Geophysical Research: Planets lansează o ipoteză interesantă, dar care trebuie confirmată. Anume că oxigenul ar fi putut ajunge pe Marte în perioada de început a planetei, ca urmare a impactului asteroizilor cu suprafața marțiană, impact în urma cărora oxigenul ar fi fost eliberat din depozitele de gheață aflate în componența acestora.
Este un mister care ar putea fi explicat de un alt rover, Perserverance, rover care în acest moment explorează urmele unei delte dispărute.