Splendoare în lemn. O mână de pasionați readuce la viață biserica arsă din satul timișean Povergina

În urmă cu peste un secol, în satul Povergina, aflat în județul Timiș, lângă orașul Făget, locuiau aproape 450 de suflete. Azi numărul lor nu mai ajunge la 100. Cei tineri s-au mutat mai la civilizați și au lăsat în urmă părinții și bunicii.

În Povergina, fiecare sătean trecut de 70 de ani a fost botezat în biserica din lemn aflată pe deal, mândria locului. În martie 2015 însă, a venit nenorocirea. Biserica a luat foc și în șapte minute a fost distrusă aproape complet. Pompierii au spus apoi că lăcașul de cult a fost cuprins de flăcări după ce oamenii au aprins vegetaţie în cimitirul din apropiere şi au lăsat focul nesupravegheat. Imaginile în care se vede cum cade pradă flăcărilor biserica sunt greu de urmărit.

Biserica arsă din satul timișean Povergina va fi reconstruită© Otilia Ghițescu

Ce-a rămas în urmă? Niște pereți carbonizați și niște autorități convinse că biserica, distrusă în proporție de 80%, nu va mai putea fi restaurată. Și totuși lucrurile n-au stat chiar așa. Arhitecții de la Asociația „Biserici Înlemnite” au venit la Povergina în 2016, la un an după incendiu, și au început să gândească un proiect. După ce au terminat lucrul la Crivina, unde au restaurat, cu grijă și respect față de patrimoniu, o altă biserică din lemn, și-au concentrat atenție asupra Poverginei.

Nu știm să apreciem ce avem

E al treilea an în care în micul sat bănățean în care nu este nici măcar semnal de telefon are loc Școala de conservare a patrimoniului cultural din lemn. Aceasta este finanțată de Ordinul Arhitecților din România și The King`s Foundation și are printre parteneri inclusiv Mitropolia Banatului. Timp de două săptămâni, s-a lucrat pe frontul de dulgherie, sub îndrumarea meşterului Nicolae Toader. S-a lucrat și la un atelier de fierărie, în sat, la unul de tâmplărie și la unul de tencuieli tradiționale.

Biserica arsă din satul timișean Povergina va fi reconstruită© Laurenţiu Angheluţă

Arhitectul Vladimir Obradovici, membru în Asociația Biserici Înlemnite, spune că e esențial să păstrăm acest patrimoniu din lemn, foarte fragil mai ales din cauza abandonării lui. Meșteri mai sunt în țară foarte puțini și, de aceea, faptul că la Povergina au lucrat și patru ucenici care învață dulgheria, e cu atât mai important.

De ce nu știm să apreciem totuși această comoară?

– Sunt multe motive. Poate cel mai important motiv este lipsa de cultură …

– Practic, nu știm ce avem.

– Nu știm ce avem și nu prețuim ceea ce avem. Pentru că lemnul dintotdeauna a fost considerat un material să zicem inferior arhitecturii de zid, arhitecturii de cărămidă, al modelelor urbane, deci tot timpul cumva acelea au fost modelele după care s-au ghidat comunitățile. Și asta se întâmplă până astăzi, din păcate, cu toate că astăzi, în mediul urban, în mediul să zicem intelectual, se prețuiește tot mai mult această arhitectură vernaculară, această arhitectură sustenabilă, cu materiale locale, cu consum foarte mic de energie și de carbon, care de fapt este una dintre soluțiile problemelor pe care le avem astăzi, cu tot ce înseamnă degradarea mediului.