Am observat că atunci când discutăm despre Uniunea Europeană cele mai aprinse opinii sunt din partea acelor oameni care au mai degrabă prejudecăți sau informații care sunt adevărate parțial, dar sunt plasate într-un contextul inadecvat.
Înainte de toate, trebuie spus că orice idee, oricât de bună ar părea ea, în practică este mai mult sau mai puțin viciată de natura umană. Uniunea Europeană nu a fost o idee utopică precum ideologiile totalitare care promiteau societăți perfecte. Uniunea Europeană s-a impus ca idee și concluzie, în urma tragediilor umane lăsate de ideologie și război. Altfel spus, nu a trebuit să fie nimeni geniu, a trebuit doar să nu mai fie nimeni idiot încât să nu constate că pentru a renaște din cenușă, ziduri sparte, vieți distruse, europenii deși diferiți trebuiau să construiască împreună. Aceasta este esența Uniunii Europene.
Pe scurt, un spațiu de interedependență economică care să crească încet, încet astfel încât războiul între Statele Uniunii Europene să pară ceva de neconceput. Și eu cred că s-a ajuns aici.
Ne întoarcem în 2024, și ne putem întreba dacă sunt toate lucrurile perfecte în Uniunea Europeană? Sunt toți politicienii cu bune intenții? Evident, nu. Uniunea Europeană a încercat să impună reguli bazate pe studii, sau să creeze mecanisme de garanții al banului public, și a impus noi condiționări privind respectarea statului de drept. Cu toate acestea avem destule cazuri de corupție sau de conflicte de interes care sunt mult mediatizate și fac ca Uniunea Europeană să fie criticată, de la lipsa transparenței legate de secretul comercial al contractelor de vaccinuri, la influența unor țări puțin democratice care cumpără europarlamentari care să vorbească de bine țările respective sau conflicte de interes direct între politicienii care negociază politica agricolă și afacerile lor agricole. Unele cazuri sunt exagerate și scoase din context, altele sunt reale și trebuiesc soluționate.
Important este să existe mecanismele de a pedepsi și de a o face în așa manieră încât instituția chiar și în diferite crize să nu își piardă credibilitatea. Până la urmă suntem oameni, instituțiile acestea sunt compuse tot din oameni, printre ei mai există și unii care sunt mai slabi și cedează tentațiilor. Așa cum există lideri de State care văd Europa ca o amenințare pentru puterea lor internă, pentru jocurile lor politice și economice și atunci încearcă prin tot felul de tertipuri să pună piedici Uniunii Europene. Orban încearcă de ani de zile asta și nu îi reușește. Dar esențial este să avem reguli clare și garanții pentru a corecta lucrurile și a verifica când există suspiciuni. Și nu să ascundem mizeria sub preș.
Nota bene: Uniunea Europeană nu este o entitate superioară compusă din niște persoane ce ar fi superioare statelor membre, care vin și își impun voința, așa cum îi caracterizează unii pe tehnocrații de la Bruxelles, birocrații de la Bruxelles care dictează politici. Adevărata putere este la cei care vorbesc cetățenilor, pentru că își discută partea lor de adevăr. Comisia nu prea obișnuiește să iasă în presă și să spună de exemplu: „Mințiți, eu nu vă cer să creșteți taxe și impozite, dimpotrivă vă spun să renunțați la cheltuieli și risipă”.