Undeva în vastele suburbii ale marelui Buenos Aires, la colțul unei străzi prăfuite din cartierul Villa Fiorito, cunoscut ca locul unde Maradona și-a petrecut copilăria, câțiva locuitori oferă haine, pantofi și alte obiecte mici, aflate pe niște pături așternute pe jos, scrie France24, care citează un reportaj AFP.
În cel mai bun caz, poți primi un pachet de paste, zahăr sau biscuiți în schimbul lor. Dacă aceste produse nu sunt disponibile, poți primi în schimb echivalentul a câtorva zeci de eurocenți.
“Prețurile la alimente sunt extrem de ridicate”, deplânge Luz Lopez, o tânără de 25 de ani, așezată în spatele tejghelei sale, în apropierea unui mic parc cu leagăne și tobogane uzate, în acest cartier cu mulți locuitori din Lomas de Zamora.
“Uneori te plimbi și găsești lucruri, le speli și le aduci aici”, explică această mamă a doi copii mici, în timp ce zgomotul traficului din apropiere îi acoperă vocea…
Alături de ea, Maria Fernanda Diaz, în vârstă de 28 de ani, spune că doarme sub podul pietonal care traversează bulevardul.
Pe o parte a clădirii, decorată cu picturi dedicate fotbalistului legendar, este lipit și un afiș care îl promovează pe candidatul Sergio Massa, actualul ministru peronist al economiei, care a obținut victoria în primul tur al prezidențialelor, învingându-l pe ultraliberalul Javier Milei.
“Politicienii ar trebui să vină aici și să vadă cum trăim!”, răbufnește Maria Fernanda Diaz, care trăiește din ceea ce oamenii sunt dispuși să îi ofere.
Emilce Elisabeth Bravo, în vârstă de 35 de ani, vine de mai multe ori pe săptămână să vândă lucrurile pe care le adună de pe unde poate.
Anunțuri pe Facebook: “Schimb pulovere pentru biscuiți”
“În fiecare zi sunt prețuri noi; înainte, de exemplu, un pachet de scutece costa 2.600 de pesos, acum costă 4.500 (aproximativ 12 euro)”, explică această mamă singură care administrează unul dintre numeroasele grupuri de Facebook – cu mii de membri – din capitală și din suburbii dedicate exclusiv schimbului de bunuri.
“Schimb pulovere pentru biscuiți” sau “ofer pahare pentru ouă”: în fiecare zi, sute de mesaje sunt trimise pe aceste grupuri. După ce înțelegerea este făcută, schimbul are loc la colțul străzii sau în cadrul unor mici târguri de cartier.
“Vrem să păstrăm ideea de troc, nu vrem să pierdem acest spirit de camaraderie. În cele mai grele momente ale economiei argentiniene, ne-a ajutat foarte mult”, explică această angajată la o cantină socială.
Trocul a devenit popular în țară în anii 1990, și a ajuns la apogeu în timpul crizei severe din 2001. În acea perioadă, Argentina a trecut prin cea mai mare incapacitate de plată din istoria sa (100 de miliarde de dolari), urmată de o criză socială sângeroasă.
© JUAN MABROMATA / AFP
“Sărăcia din Argentina este cu adevărat dramatică, dar ceea ce împiedică parțial această situație să fie cu adevărat de nesuportat, este această vastă rețea de organizații populare care există”, a declarat pentru AFP Mariana Luzzi, sociolog la institutul național de cercetare Conicet. “Trocul, în acest sens de mare precaritate, revine în forță”, notează sociologul, care subliniază “milioanele de strategii” pe care populația le “pune în aplicare pentru a se descurca”.