Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avansat o idee și anume ca Uniunea Europeană să cumpere mai mult gaz lichefiat din America. În termeni de business, această propunere se numește un „deal”, care se poate traduce politic printr-o ofertă de dialog care sună în felul următor: în loc să ne gândim la creșterea taxelor vamale, mai bine să discutăm despre cum se pot dezvolta relațiile comerciale.
Pentru un lider „tranzacționist”, așa cum a fost numit Donald Trump, o astfel de propunere este de nerefuzat. „Tranzacționist” înseamnă, în limbaj de afaceri, dar și politic, un personaj care este gata să negocieze. Iar Ursula von der Leyen atunci când spune ca Uniunea Europeană să cumpere mai mult gaz lichefiat din America pentru a înlocui achizițiile din Rusia, propune o afacere de tip win-win, adică Uniunea Europeană va cumpăra gazul natural de care are nevoie, iar America va avea exporturi mai mari, deci un deficit al balanței comerciale mai mic.
Oferta pare că nu poate fi refuzată nici măcar de noul președinte ales al SUA. În ceea ce-i privește pe europeni, aceștia chiar vor avea nevoie de mai mult gaz. Iată câteva date statistice. După anul 2022, anul începerii războiului și impunerii sancțiunilor economice pentru Rusia, Uniunea Europeană a vrut să anihileze dependența de aprovizionare cu materii prime energetice din Rusia.
Statisticile anului 2023 ne arată că, în linii mari, Europa a reușit, adică importurile de gaze naturale din Federația Rusă au scăzut simțitor. Dar, încă destul de departe de situația în care Uniunea Europeană nu mai importă niciun metru cub de gaz din această țară.
Astfel, datele ne arată că importurile de gaze naturale din Rusia au fost anul trecut de 15% din total, în scădere semnificativă față de perioada de dinainte de războiul din Ucraina, dar totuși la un nivel destul de ridicat dacă ne gândim la sancțiunile impuse Federației Ruse.
Limitarea importurilor de gaze din Rusia de către statele membre a fost posibilă prin creșterea aprovizionării cu gaz natural lichefiat. Importurile din Rusia au scăzut și au fost înlocuite în special cu cele din Norvegia și SUA, la care s-au adăugat și importuri crescute din Africa de Nord (în special, Algeria) sau din Asia (Qatar).
Anul trecut, cele mai mari importuri de gaze naturale au venit din Norvegia (30%), SUA (19%), Rusia (15%), Africa de Nord (14%), Marea Britanie (5%) și Qatar (5%). Acest clasament ne arată, pe de o parte, reducerea importurilor din Rusia și, pe de altă parte, păstrarea unui procentaj destul de mare de aprovizionare de la Moscova.
De aceea, ideea Ursulei von der Leyen este simplă: importuri mai mari din SUA și mai puține din Federația Rusă. Este însă vorba despre importuri de gaz natural lichefiat (GNL), singura formă prin care această materie primă poate fi adusă din Statele Unite.
La capitolul GNL, SUA a devenit cel mai mare furnizor pentru Uniunea Europeană cu o cu o cotă de 50% din importurile totale și cu o cantitate care s-a triplat în comparație cu anul 2021.