Acvaponia este o tehnică ce combină îndeaproape piscicultura cu cultivarea plantelor. Într-un sistem închis, deșeurile produse de pești sunt folosite ca nutrienți de către plante, care, la rândul lor, mențin apa sănătoasă pentru pești.
”Avem două specii aici în acest moment: tilapia roșie, care este cea mai atractivă pentru consumatori, și tilapia neagră”, explică José Martinez, în timp ce aruncă câțiva pumni de hrană pentru puii din bazinul de la ferma sa.
Grație unui împrumut guvernamental și a propriilor economii, antreprenorii, doi avocați în vârstă de 35 de ani, și-au lansat proiectul privat în urmă cu doi ani în Barbosa, la periferia Havanei.
Pe ceea ce era un teren viran, au construit 12 iazuri în care cresc pești pe care îi vând direct populației locale. În același timp, intenționează să producă 36 de tone de legume.
Peștele Tilapia crește până la o greutate de 400 de grame în șase luni, în comparație cu o perioadă de două ori mai lungă pentru peștii crescuți în piscicultura extensivă tradițională, fără adaos de hrană.
Pentru cei doi antreprenori, acvaponia este o modalitate rapidă de a crește oferta de pește pe insula cu 11 milioane de locuitori, care trece prin cea mai gravă criză economică din ultimii 30 de ani, cu penurie de alimente, medicamente și combustibil.
,,Ideea noastră este să încercăm să diseminăm aceste cunoștințe (…) pentru oricine dorește să crească pești, deoarece producția acvaponică este o soluție viabilă și durabilă”, susține Joel Lopez..
Flota de pescuit, o amintire
Din cauza condițiilor naturale ale insulei din Caraibe și a consecințelor pescuitului excesiv din trecut, Cuba are un potențial de pescuit de numai 12.000 de tone pe an.
Cu toate acestea, ,,în ultimii trei ani”, insula nu a atins nici măcar această cifră din cauza lipsei de ,,motoare” și de ,,combustibil” pentru ambarcațiuni, după cum a recunoscut recent ministrul pentru industria alimentară, Manuel Sobrino.
Ca să nu mai vorbim de faptul că, pentru a obține valutele străine de care are mare nevoie, țara favorizează exportul produselor sale marine, care au adus 54 de milioane de dolari în 2022, potrivit cifrelor oficiale.
Înainte de criza din anii ’90, când subvențiile sovietice au luat sfârșit, Cuba avea o flotă care opera în apele internaționale și prindea 100.000 de tone de pește pe an, pe care cubanezii îl puteau cumpăra la prețuri subvenționate.
La începutul anilor 2000, această flotă a dispărut, iar Cuba a fost nevoită să importe pește și să dezvolte piscicultura de apă dulce, singura modalitate pentru ca țara să își ,,crească consumul de pește pe cap de locuitor”, a declarat ministrul.
Recent, confruntată cu dificultățile legate de importul de hrană pentru pești din cauza lipsei de valută străină, piscicultura cubaneză a trebuit să revină la producția extensivă, ceea ce a avut un impact negativ asupra producției.
Potrivit cifrelor oficiale, producția de pește pisică african, de exemplu, s-a prăbușit de la 6.200 la 1.300 de tone între 2018 și 2022. Producția agricolă de pe insula comunistă a scăzut, de asemenea, puternic în ultimii ani.
În iulie, vicepremierul Jorge Luis Tapia a propus ca cubanezii să se întoarcă la piscicultura familială în curtea casei, o practică care a înflorit în timpul crizei din anii ’90, dar care de data aceasta s-a lovit de scepticism.