Știri peste care trecem extrem de ușor
Niște drone jucăușe (sigur de fabricație chinezească) s-au plimbat zilele trecute pe lângă baza americană de la Mihail Kogălniceanu. Nu avem și se pare că nu se dorește a avea o lege anti-dronă și o lege serioasă anti spionaj care să poată demonstra și condamna trădarea. Mihail Kogălniceanu este acea bază militară de unde niște interlopi autohtoni au furat combustibil timp de mai mulți ani în valoare de 2.000.000 dolari de la păgubitul guvern federal al SUA.
Una dintre cele mai ciudate știri a fost că adunarea generală a acționarilor de la Nuclearelectrica a blocat proiectul româno-american al SMR-urilor de la Doicești, tocmai cand ministrul energiei era plecat din țară. Imediat Sebastian Burduja a reacționat declarând că SMR-urile americane sunt susținute de domnia sa.
Ne mai uităm și la evoluția proiectului de stocare Tarnița, pe care noii siloviki de la SAPE l-au ingropat cu ură și în ciuda domnului Burduja, inițiator și promotor al marii stocări. Asta în situația în care guvernul preconizează capacități de mii de MW regenerabili intermitenți, ultimul proiect fiind discutat zilele trecute de premierul Ciolacu în Qatar. Rezultă că sistemul electro-energetic național, în care nu s-a prea investit și retehnologizat în ultimii 30 de ani va fi în pericol de black-out.
Mai adaugăm și atacurile mediatice la Hidroelectrica și Nuclearelectrica, care împreună depășesc 50% din producția de energie electrica nationala. De Strategia Energetică, ce lipseste de 15 ani, încă nu am ce scrie, deoarece zilele viitoare urmează să apară pe site-ul Ministerului Energiei pentru a putea fi discutată.
Cum se spune la big brother în rusește?
Rezultanta clară este că există forțe care vor să îngenuncheze industria energetică românească. Nu prin metodele hard aplicate Ucrainei și descrise de colega de Contributors, Eugenia Gusilov, ci prin metodele soft ale războiului hibrid: infiltrarea de agenți de influență și corupție, descrise de mine acum ceva timp tot în Contributors.
Și toate acestea în contextul în care România are un rol important în a ajuta Ucraina și mai mult ca sigur va avea un rol și mai important în a ajuta la reconstrucția ei.
Sabina Fati analizează Raportul CSAT-ului și câteva stări de lucruri: Kremlinul încearcă să penetreze, daca nu cumva a reușit, sistemul de decizie al statului, având în vizor câteva obiective clare, din care enumerăm transporturile de muniție și armament prin România către Ucraina, decredibilizarea armatei și în general a conducerii statului, infiltrarea de spioni și agenți în vederea penetrării infrastructurilor critice, după cum enumera și Evenimentul Zilei. Este cineva care crede că nu au reușit aceste acțiuni?
Am aflat de scandalul spionajului rusesc din Austria, din Bulgaria (inclusiv cum fostul premier Boico Borisov a favorizat gazele rusești), din Germania (și amintim de fostul cancelar Gerhard Schoeder și salariul său uriaș pe care îl încasează de la Putin), sau din Olanda.
Nu pot să nu reamintesc de plecarea Chevron din România la presiunile “societății civile Gazprom”, de ”alungarea” Exxon ”de la măcelarie” sau de atacurile mediatice la Hidroelectrica – Fondul Proprietatea – Franklin Templeton Investments.