În vreme ce războiul Israel-Hamas continuă, titlurile de știri preluate în pripă ascund uneori mai mult decât dezvăluie.
Așteptarea detaliilor
CNN transmitea în martie că „israelienii au «acceptat practic» o propunere de armistițiu de șase săptămâni în Gaza”, citând un responsabil american. Iar ieri Associated Press a scris că Hamas a afirmat că a „acceptat o propunere de armistițiu a Egiptului și Qatarului”. Fiecare dintre aceste informații s-au răspândit rapid pe tot internetul, alimentând dispute între simpatizanții taberelor din toată lumea și născând speranțe printre palestinieni și israelieni deopotrivă, scrie The Atlantic.
Firește, după cum știe oricine urmărește conflictul, luptele continuă și acum. Aceste pseudo-armistiții sunt departe de a fi singurele asemenea cazuri de neconcordanță între știri și realitate din ultimele luni. Amintiți-vă numai de rafalele de știri pripite din jurul atacului Iranului asupra Israelului și al răspunsului Israelului, ambele prezentate drept preludiu al unui război regional, posibil chiar mondial, doar pentru ca întreaga chestiune să se încheie printr-un fâsâit în loc de o explozie.
Nedumeriți? Încercați să realizați cum puteți discerne între adevăr și neadevăr? Nu sunteți singurii. Și eu am problema aceasta. Iată patru criterii după care mă ghidez în munca mea de jurnalist cu privire la negocierile pentru armistițiu și care mă ajută să descâlcesc evenimentele.
1. În timp ce negociază, ambele tabere încearcă să manipuleze presa internațională – iar declarațiile lor trebuie interpretate prin această prismă
În sportul profesionist, când se încheie contracte importante între cluburi și sportivi, apar frecvent scurgeri în presă despre posibili termeni ai contractului. Majoritatea lor se dovedesc a fi false. /…/ De ce sunt atât de multe astfel de știri eronate? Uneori ele reflectă oferte autentice din toiul unor negocieri dinamice; alteori însă constituie o tentativă a uneia dintre părți de a-și consolida poziția de negociere.
Jurnalismul politic nu e totuna cu cel sportiv, dar face obiectul unei dinamici similare. În cazul Israelului și Hamasului, ambele tabere oferă informații selectiv pentru a manipula relatarea presei, astfel încât ei să fie prezentați drept rezonabili, iar adversarul lor drept recalcitrant.
În unele cazuri această tactică poate determina unele publicații să lanseze știri neverificate temeinic ori să se lase influențate fără să știe de cei care vor să le manipuleze. E și lucrul care pare să se fi întâmplat ieri, când Hamas a anunțat unilateral că a „consimțit la” un armistițiu, iar mai multe publicații i-au preluat acea pretenție fără a verifica suficient la ce consimțise de fapt organizația teroristă.
După cum a arătat The New York Times, s-a dovedit ulterior că „Hamas nu «acceptase» de fapt un armistițiu, ci făcuse o contraofertă la o propunere existentă deja pe masă și acceptată deja de Israel și SUA”. Mai mult chiar, Hamas a refuzat să se angajeze că va elibera doar ostatici vii, iar nu cadavre de ostatici, în prima fază a acordului cu multiple etape propus. Aici, dar și în alte cazuri în care ești confruntat cu știri senzaționale, vei avea de profitat dacă vei aștepta mai multe detalii, în loc să presupui că prima știre îți oferă întregul tablou.