Banca Mondială arată că România a pierdut în ultimii 10-15 ani aproximativ 20% dub forța de muncă din cauza migrației iar acest fapt a dus la cereri salariale distorsionate, decalaje de competiție și deficite în roluri importante. Cauza exodului are la bază fiscalizarea excesivă a muncii dar și politicile economice foarte slabe și nestimulative pentru a crea locuri de muncă atractive, spune la RFI Cristian Pârvan, directorul Patronatului Investitorilor Autohtoni :
“Aș pleca cu explicația de la poziția PIAROM vizavi de propunerea conținută în pachetul fiscal de comasare a Institutelor de Cercetări. Pentru că e evident că oamenii cu pregătire superioară se regăsesc în institute de cercetări și în universități. În afara firmelor private, care, fiecare pe profilul ei, caută să folosească specialiști. Ca urmare, dacă tot trecem această măsură, propunerea noastră a fost nu să comasăm institutele de cercetare între ele ci să le comasăm cu universitățile. În felul acesta întărim nucleele de cercetare dezvoltare, așa cum se practică în toată lumea. Am plecat de la această propunere pentru că exodul oamenilor educați, evident tineri, că pleacă oameni de peste 40 -50 de ani are loc din multe motive: Primul motiv însă, pentru niște oameni educați și care ajung să dorească să și valorifice cunoștințele este să aibă un loc de muncă adecvat, unde să câștige net superior față de administrația publică și, în felul acesta să își împletească abilitățile profesionale cu o satisfacție materială absolut necesară oricărui cetățean. Cred că exodul are la bază lipsa de locuri de muncă pentru persoane calificate și super calificate. De altfel, raportul Băncii Mondiale arată că o serie de oameni cu calificare superioară, negăsind locuri de muncă, acceptă în România locuri de muncă ce nu necesită calificarea lor”, declară Cristian Pârvan.
Reporter: Care credeți că sunt motivele pentru care încă avem o rată mare a tinerilor (undeva la peste 33%) care nici nu lucrează și nici nu caută activ un loc de muncă?
Cristian Pârvan: Aceea este o altă categorie, una foarte îngrijorătoare, și la această categorie de tineri care nu lucrează, nu învață, nu se califică…acest indicator arată că în România nu se sprijină prin politici oficiale să muncești. Pentru că dacă politica publică ar sprijini pe cei care muncesc în sensul ca fiscalitatea pe muncă să fie stimulativă, astfel încât oamenii să rămână din salariul brut cu o sumă suficientă de bani care să justifice munca lor, atunci probabil că acest procent de oameni care nu muncesc ar scădea. Așa se bizuie pe ajutoare sociale, pe ajutor de la familie și în felul acesta muncește probabil câte ceva la negru și își face niște venituri mai mari decât le-ar face dintr o muncă, angajat 8 ore, 5 zile pe săptămână. Aici se vede abilitatea guvernanților de a găsi politici care să ducă la stimularea muncii sub raportul remunerării acesteia. Să nu uităm că avem 1,5 – 2 milioane de oameni cu salariul minim pe economie. Asta reflectă politicile economice foarte slabe și nestimulative pentru a crea locuri de muncă de înaltă calificare.