Coordonatoarea proiectului ”Să fim prieteni-Fără Bullying”, Cristina Adam, explică la RFI când e tachinarea între copii bullying și când nu: ”Tachinarea este bullying atunci când se întâmplă în mod repetat, atunci când provoacă din partea celui care este tachinat o reacție de retragere sau de violență, deci acel copil nu se simte în siguranță față de cel care-l tachinează. În momentul în care tachinarea este doar o joacă între copii și ambii copii se simt bine tachinându-se, nu este bullying. Dacă acel fenomen devine repetat și un copil este exclus din grup, fiind tachinat în mod constant și vedem că acel copil nu mai vrea să participe la activități, ne dăm seama că de fapt acea tachinare a devenit bullying”.
Ignorarea unui copil e bullying? Reprezentanta Salvați Copiii: ”Ignorarea cu intenție. Este totuși o vârstă foarte mică și este posibil ca pur și simplu, copiii să nu aibă aderență la activitatea propusă sau pur și simplu sunt copii care se simt mai bine singuri (…). Rolul educatorului este tocmai să facă această distincție și un educator știe prin activitățile pe care le propune grupului să facă în așa fel încât toți copiii să aibă ocazia să participe. De exemplu, în metodologia ”Să fim prieteni”, una dintre activități este masajul, însoțit de o poveste terapeutică. Toți copiii sunt invitați să participe la activitate, dar înainte de a participa la activitate, copiii își adresează unul altuia întrebarea: îmi dai voie să-ți masez umerii? Și dacă unul dintre copii spune nu, între ei se pune un ursuleț sau o jucărie, astfel încât el să poată să participe la activitate, dar să nu se întâmple acțiunea pe care el nu și-o dorește”.