De ce a făcut acest maraton? Pentru a-și arăta nemulțumirea față de creșterea taxelor și impozitelor operată de guvern. Mă îndoiesc că dl. Răileanu a făcut alergarea în jurul clădirii guvernului pentru imagine, antreprenorul a declarat că nu vrea nimic altceva decât să atragă atenția asupra creșterii taxării introdusă de guvern. Eu îl cred. Pufff! „Balonul” se va sparge și Cosmin Răileanu se va întoarce de unde a venit, adică la munca pentru firmă.
Indiferent, însă, ce și-a dorit dl. Răileanu cu maratonul de ieri, o mică dezamăgire s-a strecurat în întâmplarea de la Palatul Victoria. Și anume aceea că dintre toate patronatele care reprezintă oamenii de afaceri mai mici sau mai mari, dintre toți întreprinzătorii, mai mici sau mari, nimeni, absolut nimeni, nu s-a dus să îl salute, să îi strângă mâna și să îi spună că este de acord cu el. Toată lumea era ocupată să se întâlnească fie la guvern cu cineva, fie se afla la o conferință sau la vreun eveniment de premiere a întreprinderilor mici și mijlocii. În aceste condiții, Cosmin Răileanu a alergat singur.
Într-un fel aceasta este soarta antreprenorului român: să fie singur. Dincolo de protestul necesar, maratonul dlui Răileanu ne vorbește despre condiția omului de afaceri român.
Am să îl citez pe avocatul Lucian Bondoc. El spune că educația omului normal este aceea care îl face să creadă despre cineva care a reușit în business că a avut șansă și că a fost o întâmplare. Publicul larg nu crede că afacerile se construiesc cu efort, cu inspirație și cu știință, ci se bazează pe noroc. Nu avem o cercetare sociologică în sensul acesta, dar empiric se poate confirma că așa stau lucrurile.
Se adaugă și reproșurile referitoare la legăturile subterane dintre mediul de business și zona politică sau din administrație. Succesul în afaceri este pus de multe ori pe seama unor relații privilegiate cu unii politicieni sau demnitari. Evident că există astfel de cazuri. Există o legătură sulfuroasă între unii oameni de afaceri și zona politică, așa după cum sunt companii abonate la banii publici.
Dar, această realitate nu trebuie să ducă la generalizări. În afară de circuitele de afaceri conectate la politică, în România există sute de mii de antreprenori corecți și independenți pe care direct sau indirect i-a reprezentat dl. Răileanu la maratonul de ieri.
De exemplu, recent, un cititor povestea în Ziarul financiar despre modul în care a fost privită fiica lui de către unii prieteni atunci când au auzit că și-a deschis o firmă prin care prepară și vinde clătite. Un amic, altfel angajat la stat, a zâmbit ironic atunci când a aflat că afacerea era vânzarea de clătite. Pentru unii, mica inițiativă este umilitoare, nu capitalistă.
De fapt, dincolo de protestul lui Cosmin Răileanu împotriva creșterii impozitării, este vorba și despre condiția antreprenorului român. Mulți întreprinzători lucrează multe ore, plătesc taxele, impozitele și contribuțiile, salariile angajaților, furnizorii, creditele ajunse la scadență, apoi investițiile și banii care mai rămân după aceste cheltuieli îi contabilizează ca profit. Pare melodramatic, dar este adevărul în cazul multor antreprenori români.