După criza economică din anii 2008-2011, una din temele dezbătute la nivel european este situația clasei de mijloc. De fiecare dată când apare o criză clasa de mijloc și cetățenii aflați în dificultate financiară au de suferit. Problema este că nu doar în România, ci în multe state, clasa de mijloc nu are o definiție clară și în consens.
În acest context, Institutul francez Montaigne a publicat un studiu intitulat „Clasele de mijloc, echilibrul pierdut?”. Analiza se referă în mod particular la situația din Franța, dar în multe cazuri, studiul este general valabil.
De la bun început, analiza arată că numai criteriul economic nu este suficient pentru a caracteriza clasa de mijloc. Este nevoie și de o privire către categoriile profesionale care se pot încadra în clasa de mijloc, dar se poate face și o abordare prin prisma aspirațiilor și temerilor cetățenilor. Autorii studiului notează că membrii clasei de mijloc au o teamă de degradare socială, adică de cădere în ierarhia economică și socială a societății.
Pe de altă parte, analiza institutului francez arată că ar trebui să existe câteva măsuri care să aducă stabilitate economică și să consolideze clasa de mijloc. Este vorba despre revalorizarea veniturilor din muncă printr-un sistem fiscal atractiv și încurajator, o schimbare a politicii de locuire care să ofere acces mai ușor la o locuință pentru cetățeni, o creștere a calității educației și anticiparea efectelor economice și sociale ale viitoarelor schimbări climatice.
Să ne întoarcem la eternul subiect al clasei de mijloc franceze și europene. Analiza Institutului Montaigne arată că francezii din clasa de mijloc sunt în proporție de 50% din populație aflându-se între între cei 30% săraci sau cu venituri mici și alți 20% bogați.
Pare o pătură destul de largă. Iar în absența unei definiții mai precise, directoarea institutului francez spune că din clasa de mijloc fac parte „cei care nu sunt nici în elita societății, nici muncitori, nici burghezi, nici anarhiști, nici săraci, dar nici bogați”. Cu o definiție atât de „precisă”, analiza poate să ajungă la concluzia că aproape 50% din populația Franței face parte din clasa de mijloc.
Cu o nuanță importantă și anume că, de fapt, nu există doar o clasă de mijloc, ci mai multe. În acest punct, apar și câteva repere economice. Adică, este vorba despre o clasă de mijloc inferioară care are venituri lunare nete cuprinse între 1.440 și 2.260 de euro. Apoi, există și o clasă de mijloc superioară care are venituri nete lunare între 2.260 și 3.100 de euro.
Să completăm și capetele intervalului, respectiv veniturile mari, care înseamnă câștiguri de 4.050 euro pe membru al unei gospodării, din care fac parte 10% din francezi și, la polul opus, sunt categoriile cu câștiguri modeste, 20% din populație, care au venituri între 870 și 1.440 de euro și categoria cetățenilor săraci (10%), care încasează lunar mai puțin de 870 de euro pe cap de membru de familie.
Dar, analiza think tank-ului francez precizează că nu doar criteriul veniturilor trebuie luat în calcul la clasificarea claselor de mijloc, ci și aspectele sociologice.