O judecătoare de la Tribunalul București nu poate justifica o sumă de șase milioane de euro. Acesta este anunțul făcut ieri de Agenția Națională de Integritate – ANI. Este vorba despre diferențe semnificative între avere și veniturile realizate.
Dincolo de persoana în cauză, mult mai interesant este că suntem în fața unui caz de control indirect al averii. Probabil că ar trebui să fie mii de situații în care să se aplice această metodă de control indirect al averii, dar în spațiul public vedem o foarte slabă utilizare a acestei proceduri.
Cu siguranță, opinia publică își dorește ca ANI sau alte instituții să mărească mult ritmul în care investighează și evaluează averile care atrag suspiciunea că au fost făcute prin alte mijloace decât cele legale.
Pentru a înțelege modul în care a procedat Agenția Națională de Integritate pentru a descoperi diferența de avere între realitate și declarațiile oficiale am căutat legea specifică acestei instituții. De acolo, am aflat că ANI face evaluarea averii pe baza diferențelor care există între declarațiile oficiale și a informațiilor publice.
În cazul judecătoarei se înțelege că declarațiile de avere nu au ajutat la nimic, pentru că mass-media arată că declarațiile oficiale erau laconice. În aceste condiții, este posibil ca ANI să fi folosit informații publice referitoare la averea judecătoarei în cauză, iar acestea se găseau din belșug.
Cazul este interesant și din alt punct de vedere. După cum se știe, pachetul fiscal promovat de guvern pentru care și-a asumat răspunderea în Parlament include și prevederea legală ca sumele care nu pot fi justificate de către o persoană să fie impozitate cu 70%. Întrebarea este: în cazul judecătoarei, de exemplu, s-ar aplica un impozit de 70% pentru banii care nu pot fi justificați sau se va considera că este vorba despre un caz de evaziune fiscală cu consecințele de rigoare? Altfel spus, statul român închide ochii și se mulțumește să încaseze un impozit sau se străduiește să demonstreze că averea este construită pe surse ilegale și ca atare o poate confisca?
Dincolo de aceste dileme mai există o mare nedumerire. Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) are vreun rol în tot acest proces de evaluare a averii? Până acum, în cazul judecătoarei de la Tribunalul București, din comunicarea publică se înțelege că evaluarea a fost făcută exclusiv de ANI. Și atunci, ne putem întreba ce face ANAF în cazul aplicării metodelor de control indirect al averii? Colaborează cu Agenția de Integritate în astfel de cazuri?
Am încercat să estimez câți angajați are ANI, iar din bugetul agenției rezultă că sunt 60-70 de funcționari publici. În contrast, ANAF are 22.000 de angajați. 22.000. Un număr atât de mare încât s-ar putea umple un stadion cu funcționarii de la fisc și de la Ministerul Finanțelor.
Este adevărat că ANAF are administrații în fiecare județ al țării, dar făcând un calcul rezultă că, în medie, fiecare agenție județeană are aproximativ 500 de angajați. Vă dați seama: în fiecare dimineață, 500 de funcționari vin la muncă, la fisc, în fiecare județ al României.