„Am pierdut șirul exploziilor. Bombele cădeau una după una. Am ieșit din casă și am traversat strada, după care am mers vreo sută de metri mai în față”.
„Ne-am uitat înspre catedrală. Zece minute mai târziu, am văzut prima piatră căzând. Era 19 septembrie 1914, ora 7:25 dimineața”.
Însă, la momentul la care publicul francez citise aceste rânduri, trecuseră deja două zile de la eveniment.
Marea catedrală din Reims fusese distrusă, moment care a marcat prima apariție importantă în ziarul matinal Le Matin a jurnalistului Albert Londres.
La vremea respectivă, ziarele erau încă principalul mijloc de comunicare în masă, iar astfel de reportaje meritau citite chiar și la câteva zile după eveniment.
Relatarea făcută de Londres la persoana întâi, despre bombardarea catedralei din Reims de către trupele germane la începutul Primului Război Mondial avea să-l consacre drept unul dintre cei mai convingători corespondenți francezi.
Acest eveniment a marcat debutul unei cariere care i-a oferit oportunitatea de a călători pe patru dintre continentele lumii, care a adus pe primele pagini ale ziarelor franceze povești din ținuturi îndepărtate și despre oameni necunoscuți, a schimbat politicile publice și a stabilit un nou standard pentru jurnalismul de reportaj profund documentat și afectiv, care continuă să inspire și astăzi.
În scrierile sale a prevalat „latura umană a poveștilor”, afirmă Claire Meynial, corespondentă a revistei franceze Le Point, care și-a descoperit pasiunea pentru jurnalism, într-o anumită măsură, datorită reportajelor lui Londres din adolescență.
„Profesia de jurnalist nu mai e aceeași ca pe vremuri. Consider, însă, că descrierile și umanizarea poveștilor încă mai au valoare, încă mai cred în asta”.
De la poezie la articole de ziar
Londres avea aproape 30 de ani când a realizat reportajul despre bombardarea catedralei din Reims. Născut în noiembrie 1884 într-o familie din clasa de mijloc a societății din Vichy, după terminarea liceului acesta s-a mutat în cel mai apropiat oraș mare, Lyon, unde a început să lucreze ca și contabil.
Jurnalistul avea, însă, înclinații mai mult spre literatură, urmând ca după câțiva ani să se mute la Paris, unde a început să publice poezii.
Cam în aceeași perioadă, a avut și o fiică, însă a cărei mamă s-a stins din viață la mai puțin de un an mai târziu.
Ori din pură pasiune, ori motivat de nevoia financiară, a început să lucreze ca și corespondent la Paris pentru ziarele din Lyon, înainte de a deveni reporter parlamentar al ziarului Le Matin.
Opt ani mai târziu, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, un război de o amploare nemaiîntâlnită până la acel moment, Londres a avut ocazia să trăiască prima sa experiență directă pe teren ca jurnalist de război.
Ochi și urechi, peste tot prin lume
A fost poziția care i s-a potrivit de minune. De la Reims, a călătorit pe fronturile din întreaga Europă, făcând reportaje din Belgia, Serbia, Grecia, Turcia și Albania.
Cititorii au fost captivați de îndată de stilul său de exprimare direct și descriptiv, plin de anecdote și observații, fără exprimări pompoase.