Datele privind balanța energiei ne arată că România a depășit cu bine o etapă complicată. Astfel, producția internă a crescut cu 252.000 de tone echivalent petrol, iar importul s-a redus cu 374.000 de tone echivalent petrol. În total, în primele cinci ale anului, producția internă plus importul au fost mai mici cu 122.000 de tone echivalent petrol față de aceeași perioadă a anului trecut.
Cifrele ne arată scăderea consumului prin care a trecut economia și societatea românească, dar și orientarea mai pronunțată către sursele interne. Dacă per total, balanța de energie ne indică o reechilibrare în favoarea producției interne, există și o evoluție în ceea ce privește sursele de energie utilizate.
Astfel, țițeiul rămâne cea mai importantă resursă energetică. În primele cinci luni ale anului, importurile de țiței au crescut, producția internă a scăzut ușor, iar, în total, țițeiul a fost cea mai utilizată resursă energetică din România. Se poate spune chiar că România este dependentă de importul de țiței, pentru că se utilizează o cantitate de țiței de trei ori mai mare din import decât cea din producția internă, dar este previzibil că s-a renunțat la importul de țiței din Federația Rusă. Kazahstanul și Azerbaidjanul sunt noii furnizori de țiței ai companiilor din România.
Gazele naturale sunt a doua sursă energetică importantă. La acest capitol, importurile au scăzut mult, cu 337.000 tone echivalent petrol, iar această reducere a fost parțial compensată de producția internă care a crescut 196.000 de tone echivalent petrol. Această evoluție ne arată că producția internă de gaze naturale poate fi crescută, iar viitoarele evoluții pot fi și mai spectaculoase, în sensul că exploatarea de noi zăcăminte din zona on-shore, dar și din off-shore vor putea să ducă România la eliminarea importului de gaze.
Numai că ar fi ideal ca exploatarea gazelor interne să fie urgentată pe cât posibil, pentru că, să nu uităm, la nivelul Uniunii Europene, gazul este considerat combustibil de tranziție. Ceea ce înseamnă că poate fi folosit pentru încă o perioadă de timp, perioadă de care România trebuie să profite. Mai ales dacă ne gândim că România va putea deveni peste câțiva ani, atunci când exploatarea perimetrului olandez Groningen se va opri, cea mai mare producătoare de gaze naturale din Uniunea Europeană.
Energia hidro, solară și eoliană crește în importanță și ca pondere din total, dar rămâne, totuși, în spatele țițeiului și gazului natural. În fine, cărbunele înregistrează o scădere, atât din punctul de vedere al producției interne, cât și din cel al importului, dar rămâne o soluție energetică utilizată.
Producția de energie electrică urmează destul de fidel resursele. Este vorba despre faptul că în primele cinci luni ale anului sursele hidro au dat cea mai mare producție. Totodată, producția de energie din cărbune rămâne la un nivel ridicat, chiar dacă în scădere față de anul trecut. Dar, totuși, România este dependentă de termocentrale. Urmează energia electrică obținută din surse nucleare și aproape la egalitate cu producția nucleară se află energia obținută din surse eoliene și solare. Este clar că există o reașezare a producției energetice, dar, în același timp, cărbunele rămâne o resursă care contează.