E o decizie importantă în condițiile în care șase state continuă să se împotrivească pe motiv că ea promovează ideologia de gen. Ce implică aderarea UE ca bloc la Convenţia de la Istanbul? Andreea Orosz a întrebat-o pe Ionela Băluță, cercetătoare și profesoară în problematica identității de gen la Facultatea de Științe Politice de la Universitatea din București.
Ionela Băluță: Convenția are câteva noutăți față de legislațiile și convențiile anterioare în materie de combaterea a violenței împotriva femeilor. În primul rând, pune încă din titlu accentul pe violența împotriva femeilor. Este foarte important să nu mai punem la grămadă violența împotriva femeilor și violența domestică.
De asemenea, are o primă parte în care subliniază faptul că aceste fapte de violență împotriva femeilor sunt consecința unor inegalități structurale istorice între femei și bărbați și a unor inegalități de gen, ceea ce nu se făcea în legislația de dinainte. Ăsta este primul punct care supără regimurile și actorii foarte conservatori din regiune.
Anume că subliniază partea de construcție culturală, socială a rolurilor și identităților de gen. Prima parte pune accentul pe educație, prevenire. Dacă nu vom schimba cauzele, factorii care duc la faptele de violență nu vom ajunge nicăieri. Vom munci în permanență și vom investi bani.
Dar nu vom reuși să apărăm femeile care își pierd viața din cauza actelor de violență. Pe partea de educație, prevenție, culegere de date, statele au obligația să transpună aceste lege. La partea de reglementări penale și pe partea de migrație, de exemplu, inclusiv în procesul de ratificare se puteau face negocieri și fiecare stat putea să introducă în funcție de legislația națională anumite rezerve, limite. Acest lucru se menține și o dată ce convenția este adoptată la nivel european pentru că respectă acest joc între legislația comunitară și legislația fiecărui stat membru.
Reporter: E un moment foarte important. Pe de altă parte, rămân cele șase state membre care au tot respins-o. În ce măsură e o victorie și pe teren? În ce măsură va fi implementată dincolo de pus pe hârtie?
IB: E o discuție care pe noi, în România, ne doare foarte tare. Din păcate, în domeniul violenței împotriva femeilor și al egalității de gen, unde am făcut mai multe analize pe politici publice, eu arăt de mulți ani că principalul punct slab este implementarea.
Punctul forte al Convenției de la Istanbul este că atunci când a fost adoptată s-a constituit și un grup de experți, celebrul grup GREVIO, care monitorizează implementarea prevederilor din convenție în statele care o ratifică și la un interval de timp, în funcție și de resursele disponibile, dar undeva la patru ani, își propun să facă un raport pe țară. În România, primul raport privind implementarea a fost publicat anul trecut.
Acolo se arată foarte clar unde s-au făcut unele progrese, unde s-au făcut unele progrese mai mici și unde nu s-au făcut progrese deloc. Iarăși, o parte bună este că fiind o convenție la nivel internațional, România a putut aplica la fonduri europene și la fonduri internaționale ca să aibă sprijin și expertiză pentru dezvoltarea unor mecanisme de implementare și pentru pregătirea profesioniștilor.