Şeful executivului din landul federal Berlin, creştin-democratul, Kai Wegner, a declarat într-un interviu acordat cotidianului „Tagesspiegel” că est-germanii nu se bucură de respectul cuvenit pentru ceea ce au realizat în viaţa lor. Wegner, născut în Berlinul Occidental, a precizat că pentru el ziua de 3 octombrie 1990 este şi a rămas cea mai frumoasă sărbătoare. În continuare, politicianul recunoaşte că mai sînt multe probleme de rezolvat, inclusiv cea a contractelor tarifare. (Este vorba despre acorduri colective de muncă, aproape inexistente în est).
Procesul de unificare încă nu a fost finalizat a declarat (într-unmesaj online) şi primul ministru al landului estic Turingia, Bodo Ramelow. Politicianul care aparţine Partidului Stîngii (Die Linke) a mai spus că se poate observa la est-germani un soi de „dor de recunoaștere și egalitate”. Trebuie luate mai în serios şi „dezamăgirea și sentimentele” est-germanilor care se consideră ignoraţi. Procesul de unificare, a concluzionat primul ministru din Turingia, născut în Germania occidentală, încă nu a fost desăvîrşit, „nici structural şi nici în mintea sau inimile oamenilor”. Cu alte cuvinte, marile speranțe și așteptări ale reunificării nu au fost întotdeauna împlinite.
Necesitatea perfecţionării a armonizării est-vest
La o concluzie aproape identică ajunge şi Raportul guvernamental privind „Starea unităţii germane”.
Din 1997 încoace se publică anual rapoarte similare din care se desprinde evoluţia apropierii între partea estică şi cea occidentală a ţării, decalajele nedepăşite, cît şi diferenţele de mentalitate. Ultimul Raporta fost prezentat în preajma zilei naţionale, la Berlin, de către ministrul de stat, Carsten Schneider, care deţine şi funcţia de responsabil guvernamental pentru est.
În Raport se arată că între Germania răsăriteană şi Germania occidentală continuă să existe „diferenţe structurale”. Populaţia percepe aceste diferenţe din perspective diferite, iar urmările unificării continuă să fie o temă principală pentru un important segment al locuitorilor din întreaga Germanie.
Raportul actual este redactat într-o tonalitate mai optimistă, evitînd în acelaşi timp să reliefeze, în mod deosebit, diferenţele problematice acute. Astfel, nu se menţionează datele medii privind volumul bunurilor care se află în posesia estgermanilor. De asemenea, lipsesc date legate de moştenirile de care ar beneficia esticii şi de puterea de cumpărare a răsăritenilor, deci cantitatea de bunuri şi de servicii care poate fi achiziţionată de o persoană.
Ocolind anumite chestiuni delicate, Raportul se concentrează asupra temei principale propuse, şi anume chestiuni legate de armonizarea spaţiului urban cu cel rural. Această abordare evidenţiază dificultăţile care despart oraşele de localităţile rurale în curs de depopulare. Nici oraşele nu sînt scutite de probleme demografice care se manifestă printr-o lipsă acută de persoane calificate, necesare economiei.
Aşadar, decalajul est-vest încă nu a dispărut. Chiar dacă în ultimii ani salarizarea s-a apropiat de cea vestică, diferenţele încă se menţin în domeniul retribuirii unor persoane active în cîmpul muncii.
Dispariţia din mediul rural a multor magazine şi cabinete medicale, de exemplu, sau lipsa mijloacelor de transport în comun, creează probleme locuitorilor care încă trăiesc la ţară. În Raport se subliniază că probleme similare au şi locuitorii din partea occidentală, ceea ce rezultă din tabele comporative bazate pe cercetări şi sondaje efectuate în est şi în vest.