Nu mai departe de primăvara anului trecut, Steliana Mazilu se afla la Isaccea. În timpul ei liber, făcea voluntariat la granița dintre România și Ucraina, impresionată de tragedia prin care trec vecinii de la est.
Acolo a cunoscut-o pe italianca Sara Turetta și a descoperit universul protecției animalelor. Sara Turetta a fondat, în 2012, adăpostul „Urme de bucurie”, la Cernavodă. Nu era primul ei proiect, dar cu siguranță a reprezentat un plan ambițios. La doar câteva luni de la întâlnirea de la Isaccea, Steliana a decis să renunțe la viața ei confortabilă din oraș și să se mute la Cernavodă.
De la corporație în colțul de rai pentru animalele abandonate
După un drum de aproape două ore cu mașina, din București până la dealurile din sudul orașului Cernavodă, într-o zi în care soarele ne-a supraîncălzit echipamentul de filmare, am descoperit universul Stelianei Mazilu.
Odată ce am intrat pe drumul îngust care duce spre sanctuar, din partea stângă, am fost întâmpinați de o orchestră de 200 de câini. Totul miroasea a iarbă proaspăt tăiată și a câmp, iar odată ce ne-am apropiat de țarcurile măgarilor, am început să ne simțim mai degrabă la fermă, nu laun adăpost de animale. Mai departe, pe același drum pietruit am trecut și pe lângă casa pisicilor și am ajuns, în final, la clinica veterinară. Acolo ne-a întâmpinat Steliana Mazilu, ne-a prezentat o parte din echipa care, la ora respectivă, era în clinică, a avut grijă să mângâie cât mai multe pisici și s-a asigurat că știm povestea majorității animalelor care ne-au ieșit în cale.
Steliana Mazilu este o tânără de „încă 33 de ani” după cum ni s-a prezentat de pe treptele casei pisicilor. Înainte să vină la adăpost, a lucrat încă de la terminarea facultății în corporații din domeniul IT, deși este absolventă de Științe Politice.
„Cumva, cred că se întâmplă multor studenți să nu își găsească neapărat un job în domeniul în care au terminat studiile. Facultatea, până la urmă, te formează și din alte puncte de vedere, nu doar pe domeniul respectiv”, ne mărturisește ea.
În corporație, a ajuns să aibă o funcție de conducere. Practic, muta baze de date în cloud – un lucru pe care, în cele din urmă, l-a catalogat ca fiind „plictisitor”.
Acum, la „Urme de bucurie” are tot un post de conducere, dar a meritat?
Inițial, cât timp făcea voluntariat, Steliana Mazilu a continuat să lucreze remote pentru fostul ei job. Tocmai regimul de muncă, adoptat la scară largă odată cu pandemia de COVID 19, i-a permis să se mute în Cernavodă ceea ce a adus-o și mai aproape de un job full-time la sanctuar. A mai așteptat să treacă o jumătate de an și decis să renunțe la job și să preia rolul de director adjunct al centrului de la Cernavodă.
Adăpostul care este casă pentru atâtea animale a fost visul Sarei Turetta care, încă din 2001, a fost șocată de situația câinilor vagabonzi din România și a vrut sa facă tot ce este posibil pentru a salva cât mai multe animale abandonate.