O analiză a pieței muncii din România realizată de PwC pentru Camera Americană de Comerț în România arată din nou deficitul de forță de muncă din economia locală. Astfel de studii au fost multe, în ultimii ani, și majoritatea au ca puncte centrale un calcul al nevoii de forță de muncă pentru următoarea perioadă, domeniile în care se concentrează deficitul și se încheie cu câteva recomandări pentru echilibrarea situației.
În general, cifrele analizelor și concluziile sunt asemănătoare și din păcate guvernele le iau prea puțin în seamă, în sensul că nu reușesc să adapteze politicile publice la concluziile unor astfel de analize.
De aceea, o să lăsăm deoparte prognozele și o să ne concentrăm pe situația la zi a pieței muncii din România. Sunt cifre și câteva explicații.
În ultimii ani, raportul numeric dintre angajați și pensionari s-a îmbunătățit. În sensul că numărul pensionarilor a scăzut la aproximativ cinci milioane de persoane, pentru că, pe de o parte, a crescut numărul salariaților cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani și, pe de altă parte, a crescut numărul deceselor persoanelor în vârstă.
În același timp, numărul de salariați a ajuns la 6,5 milioane de persoane, din care cu normă întreagă sunt 5,1 milioane. Deci, numărul de angajați cu normă întreagă este practic egal cu cel al pensionarilor.
Cea mai îngrijorătoare tendință este, însă, evoluția populației inactive. Doar în ultimii doi ani, numărul persoanelor inactive a crescut cu aproximativ 400.000, iar România se află, la acest capitol, pe locul al doilea în Uniunea Europeană, după Italia. Statistic, în categoria populației inactive sunt incluse mai multe categorii, precum copii, studenți, pensionari, dar și persoane cu vârste între 15 și 64 de ani care nu muncesc și nici nu urmează cursurile unei instituții de învățământ.
În total, în România, statistica numără aproximativ 7,7 milioane de persoane inactive (care nici nu muncesc, nici nu învață), dar, desigur, pensionarii, elevii și studenții nu ne așteptăm să fie cuprinși în piața muncii.
Sunt, însă, aproximativ 1,4 milioane de români care nu muncesc. De ce? Cu siguranță, există mai multe răspunsuri. Unii dintre cei aflați în afara pieței muncii fac un fel de navetă între Europa și România. În sensul că lucrează între șase și nouă luni într-o economie occidentală după care se întorc în România pentru o perioadă fără se se angajeze. Din acest punct de vedere, ei intră în rândurile populației inactive.
O altă categorie este formată de cei care trăiesc din ajutoare sociale. Cu nivele de pregătire educațională și profesională reduse, aceștia se află la limita accesului pe piața muncii, în sensul că dacă s-ar angaja ar încasa doar salariul minim, care ar fi un venit apropiat de ajutoarele sociale pe care le primesc de la stat. De aceea, cei mai mulți preferă să se limiteze la veniturile obținute din ajutoarele plătite de stat.
Există și o categorie aparte, care lucrează în economie sau agricultură, dar fără contract de muncă. Este așa-numita „muncă la negru”, care a existat și există în continuare în România.