Cât de importantă mai este Bega pentru Timișoara și cum ar putea ea redeveni la fel prețioasă cum era odinioară? O întrebare la care au încercat să găsească un răspuns, în ultimele luni, cei implicați în proiectul „Ecluze pe Bega”. Până în urmă cu șapte decenii extrem de important în viețile comunităților pe care le străbate, râul așteaptă acum, cuminte, să-și recapete locul. În aprilie 2022, a fost redeschis nodul hidrotehnic de la Sânmihaiu Român și, teoretic, din acel moment, se poate merge cu vaporașul de la Timișoara spre Serbia, pe Bega. Prin același proiect, sârbii aveau de reparat nodurile hidrotehnice de la Srpski Itebej și Klek.
În Serbia și România sunt 114 kilometri de Canal Bega. De asemenea, de la Timișoara la Zrenjanin există o pistă de biciclete care depășește 70 de kilometri.
Ce lipsește însă este un punct permanent de trecere a frontierei. Pentru amatorii de biciclit s-a găsit o soluție temporară, astfel că, o dată pe lună, de-a lungul verii, a fost deschis un punct temporar și s-a putut pedala, în weekend, de la Timișoara la Zrenjanin. În ceea ce privește canalul Bega, lucrurile sunt în continuare complicate. Până în urmă cu vreo 70 d ani, la Timișoara se putea veni pe apă dinspre Srbia. Orașul avea port funcțional, iar în județ mai exista un port, în comuna Otelec, aflată la 40 km de Timișoara pe șosea.
Teoretic, se poate. Cu practica stăm mai greu
Azi, datorită lucrărilor făcute pe Canalul Bega, se poate pleca de la Timișoara, se poate trece de ecluza d la Sânmihaiu Român și se poate opri la Otelec. De acolo până la Srpski Itebej ar mai fi cam două ore pe apă, dar… nu e vamă. În luna mai, expediția Circuemuropa a plecat de la Timișoara pe apă, spre Dunăre, și apoi spre Marea Neagră. A fost deschis atunci, câteva ore, un punct de trecere a frontierei, prin care trei temerari au ieșit perntru prima dată din România după 65 de ani, pe Bega.
Cam tot pe atunci, în mai, a început și proiectul „Ecluze pe Bega”, o inițiativă comunitară care are ca scop principal o mai bună cunoaștere a întregului areal din care face parte râul Bega. Sunt implicați în acestă aventură un birou de arhitecture, un club și o fundație. Motorul principal este vaporașul Pelicanul, un simbol al Timișoarei, distrus de un incendiu în urmă cu mai mulți ani și refcut ca la carte, nu demult.
D atunci, pe malurile canalului și pe Pelican s-au desfășurat o mulțime de activități, prin care s-a încercat aducerea oamenilor aproape de Canalul Bega, de apă, de fapt, și potențialul pe care îl are aceasta. Primul eveniment a fost un concert susținut chiar pe vaporaș de trupa Blazzaj. Alexandrina Ciortuz, care este arhitect și coordonatorul proiectului, despre această primă experiență: „Din prima zi, feedback-ul o fost întotdeauna pozitiv și cum astăzi zicem că este moment emoționant pentru noi, și prima activitate din proiect, care a fost concertul Blazaj, pe malul Begăi, în care pe Pelican se plimba trupa Blazzaj, și noi toți îl urmăream pe jos sau pe biciclete, cu partenerii de la Pedallez, am zis haideți cu bicicletele, ca să fie în mișcare, dar am ajuns să ne dăm seama că erau atâta de mulți oameni, că nu puteam să pedalăm.