15 tramvaie din pachetul de 100 au fost livrate anul trecut și au fost puse în circulație în București. Am avut ocazia să circul cu tramavaiele Astra și este o diferență mare între ele și cele vechi. Este vorba, pe de o parte, despre mai mult confort și, pe de altă parte, de funcționarea aerului condiționat, o facilitate absolut esențială pentru o capitală care a trecut printr-o vară toridă. Din aceste puncte de vedere, achiziția tramvaielor construite la Arad este un semn de normalitate. Ramele de la Astra sunt la nivelul orașelor europene, chiar dacă în transportul bucureștean ele rămân, deocamdată, doar niște „flori rare”.
Nevoia de a înnoi flota de transport a Bucureștiului nu poate fi pusă la îndoială. Numai că inflația face ca achizițiile de mijloace de transport să devină tot mai scumpe. Cel mai bun exemplu sunt chiar tramvaiele comandate de la Arad care în urmă cu doi ani, în mai 2021, aveau o valoare a contractului de aproximativ 841 milioane de lei, anul acesta, în iulie, valoarea a crescut la 881 milioane de lei, iar acum va urca la peste un miliard de lei, ceea ce înseamnă o creștere cu aproximativ 25%. Toate aceste indexări se fac pe baza legislației adoptată de guvern care dă dreptul la creșterea valorii contractelor de achiziții publice în raport de rata inflației.
Regula se aplică și la lucrările de construcții, un domeniu care a avut de suferit din cauza creșterii prețurilor materialelor folosite. Deocamdată, în spațiul public nu au apărut obiecții referitoare la aplicarea legislației care prevede indexarea valorii contractelor de achiziții publice.
Problema este alta. Nu creșterea valorii contractelor, ci ritmul plăților efectuate de instituțiile sau companiile de stat. Există informații că autoritățile centrale și locale acumulează datorii la firmele care execută lucrări. De altfel, declarația ministrului finanțelor, Marcel Boloș este îngrijorătoare. Acesta a spus că „va opri toate plățile până la sfârșitul anului”. Nu este clar la ce se referă, dar o posibilă interpretare poate fi aceea că Ministerul Finanțelor va amâna plățile datorate mediului de afaceri.
Nu ar fi prima oară când se întâmplă acest lucru. În anii în care deficitul bugetar a urcat, guvernul a încercat să echilibreze execuția bugetară prin amânarea plăților. Astfel, au crescut datoriile către companii în contul TVA, concediilor medicale și în ceea ce privește onorarea facturilor scadente.
Amânarea plăților nu ajută bugetul decât din punctul de vedere al cash-flow-ului, adică al administrării curente a banilor. Comisia Europeană calculează deficitul bugetar prin așa-numita metodă ESA, nu pe cash, adică luând în calcul facturile ajunse la scadență și neplătite din bani de la bugetul de stat sau din bugetele locale.
Cu alte cuvinte, amânarea plăților invocată de ministrul finanțelor nu ajută România în raport de Uniunea Europeană, dar folosește bugetului de stat pentru a prioritiza plățile făcând, însă, arierate în economie.
Ciudat este că în primele opt luni ale anului, deficitul bugetar este mic, doar 2,65% din PIB. În actualul ritm de creștere ar trebui ca, până la sfârșitul anului, deficitul să ajungă la aproximativ 3,9% din PIB, ceea ce înseamnă un nivel apropiat de ținta de 4,4% din PIB.