De vină pentru aceste cifre sunt nivelul de educație scăzut, incurajarea muncii la negru dar și lipsa unor politici care ar putea să atragă potențiali investitori în zonele în care oamenii nu se angajează, spune la RFI Mihaela Nabăr de la fundatia World Vision România:
“Dacă ar fi să ne uităm la care sunt cauzele, putem să ne uităm în primul rând la zona de educație și m aș uita la faptul că, dacă ne uităm la cifrele pe care World Vision România le-a colectat în mediul rural anul trecut, vedem că nivelul de educație este foarte scăzut: 88% dintre adulți au absolvit cel mult o postliceală în rural. Și dacă ar fi să ne uităm la promovarea examenului de bacalaureat, doar patru din zece adulți din rural au promovat bacalaureatul. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, iată, una dintre cauzele principale este lipsa de educație, nefinalizarea de foarte multe ori a învățământului obligatoriu, în special atunci când vorbim de vulnerabilitate și zone vulnerabile în România și știm, conform indicatorilor și ai INS și ai Eurostat, România este din ce în ce mai mult în fruntea clasamentului atunci când vorbim de vulnerabilitate educațională sau vulnerabilitate materială. Dacă ar fi să ne mai gândim la o altă cauză, este și munca la negru. Să nu uităm că aceste cifre, sunt parțial reale, pentru că există muncă la negru. Sunt foarte multe profesiuni sau profesii care sunt practicate fără documente legale în spate, respectiv acea muncă la negru despre care se povestește foarte mult în România. Tendința noastră și declarațiile pe care le auzim de cele mai multe ori fiind acela de a spune că da, intenționăm să ne deschidem o afacere sau un business în zona în care desfășurăm activitatea la negru, în anumite sectoare. O altă cauză ar fi și problemele de sănătate cu care se confruntă românii și care nu le permit să meargă coerent și constant la muncă în fiecare zi și, nu în ultimul rând, disponibilitatea locurilor de muncă în raport cu studiile pe care le au cei care se declară casnici sau se autodeclară casnici. Sunt foarte multe cauze care stau în spatele acestor cifre și dacă ar fi să ne uităm la categorii de vârstă pe care apare sau din care se compun acești 1,2 milioane de români care se auto declară ca fiind casnici, vedem de fapt o poză a României care ne spune că în România nu există măsuri și politici coerente care să facă referire la o îmbătrânire activă, la o îmbătrânire în care persoanele să poată să facă reconversie profesională, să se reangajeze atunci când își pierd locurile de muncă … Dacă ar fi să ne uităm la tineri și la de ce nu se angajează, să nu uităm că suntem țara cu cea mai mare rată a persoanelor neangajate de vârstă tânără care nici nu studiază. Suntem și țara care este în fruntea clasamentului la acei tineri, despre care auzim de fiecare dată și, din păcate, către care nu venim cu măsuri foarte clare care să îi ajute să se integreze pe piața muncii.