Folosirea excrementelor umane pentru fertilizarea culturilor a fost cândva un lucru obișnuit în Japonia, ca și în alte țări, dar răspândirea rețelelor de canalizare, a sistemelor de purificare și a îngrășămintelor chimice a făcut ca această practică să cadă în desuetudine.
Cu toate acestea, în urmă cu aproximativ zece ani, stațiile japoneze de epurare a apelor uzate au început să se gândească la reluarea acestui sistem, confruntate cu problema eliminării nămolurilor de epurare, un proces costisitor și potențial dăunător pentru mediu.
Dar, abia odată cu invazia rusă în Ucraina și cu creșterea bruscă a costurilor îngrășămintelor chimice, ideea a recăpătat popularitate.
În micul oraș Tome (nord-est), o companie care produce acest îngrășământ din 2010 a constatat că vânzările de shimogoe au crescut cu 160% în anul financiar care s-a încheiat în martie și acum a rămas fără stocuri.
“Îngrășământul nostru este popular pentru că este ieftin și îi ajută pe fermieri să reducă costurile care au crescut vertiginos”, a declarat pentru AFP vicepreședintele companiei, Toshiaki Kato. “Este, de asemenea, bun pentru mediu.”
Siguranța alimentară
Fabricat dintr-o combinație de nămoluri de canalizare tratate din fose septice și deșeuri umane din haznale, îngrășământul este vândut cu 160 de yeni (1 euro) pentru 15 kilograme, de zece ori mai puțin decât cele fabricate din produse de import.
De asemenea, vânzările acestui tip de îngrășământ s-au dublat sau chiar triplat, potrivit oficialilor din Saga, în sud-vestul Japoniei, unde zeci de alte municipalități japoneze interesate de acest sistem au venit să îl studieze.
Shimogoe era indispensabil în perioada Edo (1603-1867), a declarat pentru AFP Arata Kobayashi, autor de articole științifice pe această temă, și se estimează că la începutul secolului al XVIII-lea, cei un milion de locuitori din Tokyo (pe atunci numit Edo) ” produceau” 500.000 de tone pe an de shimogoe.
Actualul guvern japonez a încurajat folosirea shimogoe, nu în ultimul rând din cauza îngrijorărilor legate de siguranța alimentară după invazia rusă în Ucraina.
În decembrie, Ministerul Agriculturii și-a stabilit obiectivul de a dubla utilizarea excrementelor animale și umane până în 2030, astfel încât acestea să reprezinte 40% din îngrășămintele utilizate în Japonia.
La o instalație de prelucrare din Miura, la sud de Tokyo, apa este extrasă din excrementele umane aduse cu un camion-cisternă, iar ce rămâne este tratat în rezervoare uriașe, unde materialul este fermentat de bacterii pentru a-i reduce mirosul și a-i crește beneficiile agricole. Producția este de 500 de tone de îngrășământ în fiecare an.
“Toate substanțele nocive, cum ar fi metalele grele, sunt îndepărtate din nămolul de canalizare prelucrat înainte ca acesta să ajungă aici”, explică directorul Kenichi Ryose.
În timp ce în întreaga lume se înmulțesc plângerile cu privire la “poluanții eterni” (PFAS), substanțe practic indestructibile care se acumulează în timp în aer, sol sau apă, Ministerul japonez al Mediului spune că nu a primit niciun raport pe această temă.
“Suntem în curs de a dezvolta o modalitate fiabilă din punct de vedere științific de măsurare a PFAS și de a studia modul de reglementare a acestora”, a declarat un oficial pentru AFP.