De altfel, Japonia are nostalgia anilor 80, atunci când domina piața mondială fabricând jumătate din semiconductorii de la nivel global. Numai că firmele japoneze au ratat trecerea către o nouă generație de componente, ceea ce a făcut ca procentajul de piață al semiconductorilor fabricați în Japonia să scadă acum sub 10% din producția mondială și să aibă o rămânere în urmă cu 10 ani a tehnologiilor folosite.
Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) a publicat un studiu referitor la modul în care Japonia își poate crește producția de semiconductori. Analiza arată că, în acest moment, Japonia este obligată să dezvolte colaborarea din domeniul cercetării-dezvoltării cu Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană. De exemplu, autoritățile japoneze au decis să înființeze un centru național pentru tehnologie în domeniul semiconductorilor după modelul instituției americane.
Există o serie de acorduri SUA-Japonia, pentru că ambele guverne consideră rezolvarea vulnerabilităților în materie de producție a semiconductorilor ca pe o prioritate. Cele mai avansate fabrici japoneze sunt în urma liderilor globali, precum cel din Taiwan, TSMC, sau Samsung. Noul program este văzut de experți ca o ultimă șansă pentru ca Japonia să redevină un jucător important pe piața mondială a producției de semiconductori.
Strategia japoneză se bazează pe formarea unui consorțiu la care participă firme locale, compania americană IBM și o organizație europeană de cercetare. Dintre companiile japoneze vor face parte din noua întreprindere, printre altele, Toyota, Sony, NTT, NEC, Mitsubishi Bank sau Softbank. Consorțiul a primit numele de Rapidus și va colabora cu centrul de cercetare japonez. De asemenea, va exista și un parteneriat cu cea mai dezvoltată companie din domeniu, cea taiwaneză, care va construi una sau două fabrici împreună cu firme locale.
Guvernul japonez va susține din fonduri publice o treime din investițiile realizate de companiile autohtone sau străine. Condițiile impuse de guvern pentru acordarea subvențiilor sunt menținerea producției pe o perioadă de cel puțin 10 ani și, totodată, se cere producătorilor să acorde prioritate aprovizionării pieței interne în cazul apariției unei crize globale.
Deschiderea Japoniei către investiții străine este o schimbare importantă de viziune pentru o țară care până în anul 1990 a pus accentul pe realizarea unei industrii locale care să producă suficient pentru piața internă. Acum, chiar dacă Japonia mai fabrică semiconductori performanți, este clar că are nevoie de parteneriate internaționale pe care nu ezită să le încurajeze.
Consorțiul Rapidus are ca obiectiv construirea mai multor fabrici de semiconductori de cea mai nouă generație. Prima ar trebui să fie dată în funcțiune în anul 2026 sau cel târziu în 2027. În total, estimările sunt că Rapidus va investi aproximativ 35 miliarde de dolari pentru ca producția de chip-uri să ajungă în faza de masă.
Uniunea Europeană se mișcă și ea în direcția dezvoltării tehnologiei și producției de semiconductori tot printr-o colaborare cu investitori străini. De exemplu, Comisia Europeană și guvernul Flandrei finanțează centrul de cercetare din Belgia, iar în Germania se vor deschide trei fabrici noi, una de către compania taiwaneză, două de către americanii de la Intel. Așadar, guvernele din toată lumea pun „la bătaie” fonduri pentru a dezvolta o producție care în viitor va fi esențială și anume cea de semiconductori.