,,Nu era nimeni pe stradă când ne-am trezit, iar acum pare o adevărată maree umană”, spune Shi Qii, un turist de 30 de ani din China.
Înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO din 1995, Luang Prabang strălucește cu pagodele sale bogat decorate, care stau mărturie a trecutului său de fostă capitală regală.
Orașul istoric, care are o populație de mai puțin de 25.000 de locuitori, a atras aproximativ 800.000 de vizitatori în primele nouă luni ale anului 2023, potrivit celor mai recente cifre publicate de agenția presei de stat.
Provincia Luang Prabang se așteaptă la trei milioane de turiști în 2024, o mare parte din cei 4,6 milioane de vizitatori așteptați anul acesta în întreaga țară, care speră să genereze venituri de 712 milioane de dolari, potrivit presei oficiale.
Turismul, stimulat de recenta dezvoltare a căii ferate de mare viteză, este una dintre puținele surse de valută pentru o economie aproape muribundă de la pandemie încoace, pe fondul inflației și al unei datorii masive față de China.
Dar în Luang Prabang, afluxul de vizitatori curioși este însoțit de o serie de neplăceri care tulbură seninătatea orașului adormit de pe malul Mekongului.
Investiții chinezești
În fiecare dimineață, călugări în haine de culoarea șofranului merg pe străzi, desculți, pentru a colecta pomană de la locuitorii din zonă, un tablou viu colorat care este fotografiat de mii de oameni în fiecare zi.
Unii localnici se plâng că procesiunea – tipică pentru țările budiste din Asia de Sud-Est – a devenit doar o ocazie de a face fotografii.
,,Mai degrabă fac fotografii decât să cumpere ceva” pentru a le dărui călugărilor, a deplâns o vânzătoare în vârstă de 30 de ani care vinde coșuri de ofrande cu orez pentru 50.000 de kips (2 euro).
Dar ,,dacă nu sunt suficienți turiști, pierdem bani”, recunoaște vânzătoarea, care a refuzat să-și dea numele. Să vorbești cu presa străină este considerat periculos în această țară, unde guvernul comunist exercită un control aproape total asupra presei.
Lângă ea, o tânără le cere turiștilor să nu se apropie prea mult de călugări.
Guvernul din Laos a mizat pe dezvoltarea liniei de mare viteză, care din 2021 leagă capitala Vientiane de frontiera chineză prin Luang Prabang, în încercarea de a deschide această țară muntoasă fără acces la mare.
Noua stație Luang Prabang este la aproximativ treizeci de minute de mers cu mașina de centru. Aceasta poartă o inscripție în lao și mandarină, amintind că Beijingul a finanțat o mare parte din cele șase miliarde de dolari cât a costat construcția liniei.
În prezent, este nevoie de mai puțin de nouă ore pentru a ajunge la Kunming, la aproape 1.500 de kilometri distanță, în sud-vestul Chinei, datorită unei curse directe zilnice. O călătorie care putea fi făcută înainte doar cu avionul.
Cu barca pe Mekong…
Zhang Ying, o turistă în vârstă de 70 de ani care tocmai a sosit cu trenul din Chongqing (sud-vestul Chinei), și-a dorit dintotdeauna să viziteze regatul ,,Milionului de elefanți”, una dintre denumirile arhaice ale Laosului.
,,Această țară este o potențială destinație emblematică și probabil că se va dezvolta bine în viitor, în special cu Noile Drumuri ale Mătăsii ale lui Xi Jinping”, subliniază ea, într-o aluzie la vastul program de infrastructură lansat de liderul chinez.