Peste 500.000 de cuvinte, 9 milioane de citate, 33.000 de pagini, împărțite în 39 de volume. Dicționarul Academiei Suedeze (SAOB) este rezultatul unei munci titanice care a început în 1883. Timp de peste un secol, 137 de cercetători au lucrat cu minuțiozitate în birourile istorice din Lund la acest dicționar comparabil cu Oxford English Dictionary (OED), deoarece descrie originea, dar mai ales sensul cuvintelor de-a lungul timpului.
Regele Gustav Vasa, fondatorul
Prin comparație, cel mai cuprinzător dicționar englez conține 600.000 de cuvinte, 3 milioane de citate și acoperă 1.000 de ani de utilizare a limbii engleze. Marele Robert, dicționarul de referință al limbii franceze, conține “doar” 350.000 de cuvinte pe 13.500 de pagini în șase volume.
Scopul acestui dicționar este de a distinge limba suedeză modernă (nysvenska) și contemporană, de “vechea suedeză”, care a fost puternic influențată de limba germană, în special. Cele mai vechi surse utilizate datează din 1521 și din perioada Reformei, care a marcat ruperea de Biserica Catolică, slujbele în latină și o realitate sociolingvistică considerată a fi Evul Mediu în Suedia. Acesta este momentul în care s-a născut suedeza “modernă”, sub conducerea regelui Gustav Vasa, care a adoptat religia protestantă, a introdus tipografia în regat și a ordonat traducerea Bibliei în suedeză.
În această lucrare de referință, Biblia lui Gustav Vasa (1541) apare pentru prima dată în toată splendoarea ei, introducând o anumită ortografie suedeză care a contribuit la stabilizarea limbii, stabilind genurile cuvintelor și sunetele specifice – vocalele ö, ä, å, de exemplu. A fost introdus sufixul ‘’-a’’ pentru forma de infinitiv a verbelor, un element distinctiv între suedeză și daneză.
“Absolut tot ceea ce a fost tipărit în secolele XVI și XVII a fost studiat” de către specialiști, se poate citi pe site-ul Academiei Suedeze.
Cu toate acestea, începând cu secolul al XVIII-lea, numărul textelor a crescut într-o asemenea măsură, încât cercetătorii au trebuit să limiteze sursele: au fost alese 20.000 de texte, inclusiv enciclopedii, documente oficiale, corespondență, ziare, romane sau poezie.
Substantivele proprii, toponimele și termenii pur tehnici sunt excluși din acest dicționar uriaș. Limbile locale și intruziunile de cuvinte străine sunt luate în considerare doar atunci când acestea servesc la clarificarea limbii naționale sau sunt considerate cu adevărat cuvinte familiare. Numărul de cuvinte compuse este, de asemenea, limitat: limba suedeză permite o mare creativitate, dar sunt înregistrate doar “cuvintele compuse care au o anumită stabilitate și autoritate”.
Datorită selecției celor 9 milioane de citate, acest dicționar arată cum a evoluat limba națională suedeză. Conține multe “cuvinte și expresii învechite”, recunoaște Academia Suedeză în prefața lucrării, “dar acestea ar putea fi readuse la viață în beneficiul limbii de către scriitorii contemporani”, speră această instituție fondată în 1786, care își propune să promoveze “puritatea, vigoarea și măreția” limbii suedeze.
Termeni noi
Totuși, misiunea nu este încă încheiată: experții Academiei vor trebui acum să examineze cu atenție volumele care conțin cuvintele de la litera A la litera R. Sursele sunt atât de vechi încât cel puțin 10.000 de cuvinte noi lipsesc: cuvântul “alergie”, de exemplu, care a apărut în anii 1920, nu se găsește în colecția de la litera A, publicată în 1893.