Lumea aseptică a supermarketului merită astăzi abandonată. Mergi în Piața de Florii. Oriunde vezi cu ochii. Hai cu tine la Cârțan de ești din Timișoara. Hai cu tine în Păcurarii de Iași. Râmnicu Sărat, de ești din București. De ce? Simți sărbătoarea aceasta a foșnelii vieții, a verdeții, a fructului făcut cu trudă. Vezi omul, domle! Și ce bine e să-l vezi măcar de Florii și de Paște! ACEST ARTICOL ARE ȘI TRADUCERE REALIZATĂ DE CHATGPT, dacă sunt probleme cauzate de nuanțele limbii române.
Eu zic așa: sunt Floriile și vine Paștele.
Poate Isus săracul nu este pentru toți pus pe sacrificiu, dar sigur cu toții ne luăm LIBERE, cu toții ne urcăm pe crucea lui ca să facem plaje la mare, la munte, la “verde” oriunde o fi verde și aer curat. Sunt, domle, 7 zile aproape de vacanță, vacanță pornită de la sacrificiul lui Isus, să fim serioși. O gogoriță spun unii, bine, așa o fi, dar tu de ce îți iei libere pe gogorițele unora? Că, hai, vrei logică! Na logică! Du-te, frate, și stai la muncă, muncește ca idiotul. Nu, nu, tu îți iei liber, ți s-a dat liber, îți mai bagi niște libere pe ascuns.
Dacă tot ești liber, fii liber până la capăt.
Mergi în Piață, de exemplu. Nu te trimit la biserică. Dacă poezia nu-ți spune nimic, uite, prețuri! 6,99 caserola de cherry în supermarket? Păi, în Obor la București e 6 lei kilu’. Ceapa, mărarul, pătrunjelul sunt 1,67? În orice piață este 1 leu legătura. Căpșuna? Hai, să închid ochii cum arată, un pic verde, un pic crudacă. Dar este 6 lei kilogramul în Obor, omule. În Supermarket te rupe la 7-8 lei caserola, caserola!
Mie, de felul meu, nu-mi plac comparațiile de preț.
Le-am făcut pentru că sunteți așa obsedați de beneficii materiale, că tușiți altfel. Mergeți în Piața de fermieri. Oriunde ați fi în România. Ieșiți din Supermarketuri. Băgați-vă nasul în verdele crud al cepei, usturoiului, leurdei, spanacului. Ciulește ochiul la culorile Piețelor. E plin de crăițe, de gura leului, de bănuți. Dați un leu pe ele și puneți-le în balcon. Nu mai căutați nebuni magnolii, că ni se apleacă de magnolii. S-a umplut țara de magnolii. Dați leul pe ceapă, pe mărar, pe pătrunjel.
Luați crapul și carasul de coadă și lăsați somonul.
Sunt la zece lei kilu. Somonul n-are oase, veți spune! Da, crapul, carasul au oase și stați de Florii să scoateți oase. Dar vă întreb ce treabă aveți? Scoateți oasele peștelui, că foame nu vă este cu adevărat. Bucurați-vă cu firul de carne de caras. Trăim moment de răgaz. Adică, de bine. Nu de îmbuibare. Luați o pâine pe vatră și un caș și un vinișor alb. E destul pentru viața asta de Florii. Nu mai dați buzna pe salamuri, că vă îngreunează și nu mai puteți face glume cu “sacrificiul vostru de fiecare zi”, cu urcatul pe “crucea” responsabilităților și stresului.