„Îmi amintesc de mama și tata. Eu și tata mâncam cârnați”, spune ea chicotind. Cârnații „doar cu tata”, subliniază ea, adăugând: „O ajutam pe mama să spele vasele și să facă curat”.
Numărul tot mai mare de orfani precum Karina a pus și mai multă presiune asupra unui sistem care avea nevoie de o reformă încă dinainte ca Rusia să invadeze Ucraina în februarie anul trecut.
Peste 9.000 de copii, mulți dintre ei traumatizați de experiențele lor în zona de conflict, și-au pierdut părinții din cauza războiului, potrivit serviciilor sociale ucrainene.
Mama și tatăl Karinei au murit în timp ce familia încerca să fugă din satul lor din regiunea asediată Cernigiv, din nordul țării, la începutul conflictului.
O explozie, cauzată probabil de o mină terestră sau un obuz, i-a ucis părinții și a catapultat-o pe Karina din mașina în care se aflau.
„A avut o contuzie din cauză că a zburat pe fereastră”, spune mătușa Karinei, Ruslana Nosenko.
„Pe spate… arsurile ei erau de un albastru foarte, foarte închis. Nu s-au vindecat complet”, spune Nosenko, în vârstă de 22 de ani, care a luat-o în grija ei pe Karina după ce fetița a fost tratată la spitalul din Cernigiv.
„Din punct de vedere fizic, cred că a fost foarte, foarte norocoasă, dar psihologic a suferit mult”.
Casa părintească
Peste 100.000 de copii trăiau în orfelinatele instituționale din Ucraina înainte de război, fiind al doilea cel mai mare număr din Europa, după Rusia.
Acum, autoritățile caută să plaseze mai mulți copii în centre de plasament și cu familii, oferind stimulente financiare pentru îngrijitori.
Dar, în ciuda măsurilor de a face adopția mai ușoară, procesul implică încă prea multe obstacole pentru Nosenko.
„Trebuie să ai un venit oficial, spre deosebire de al meu”, spune Nosenko, care studiază la Kiev și are deja un copil.
„Pur și simplu nu am putut completa procesul de adopție, iar în această etapă nici nu îl pot termina, pentru că sunt studentă”.
În apartamentul lor din Kiev, Karina exersează să cânte la claviatură pentru Nosenko, care are rolul de tutore al fetei, în locul adopției.
La o lună după incident, Karina a fost reunită cu mătușa ei, care i-a dat fetei vestea morții părinților ei.
„Era foarte agitată. A plâns mult”, spune Nosenko, amintindu-și cum noaptea Karina se trezea plângând.
Nosenko a dus-o pe Karina la un psiholog, care a încurajat-o să scrie scrisori părinților ei pentru a procesa trauma.
Protejarea copiilor de „consecințele psihologice” ale războiului a devenit o provocare, potrivit primei doamne a Ucrainei, Olena Zelenska, care a condus campanii pe această temă.
Ororile războiului înseamnă că „un număr mare dintre copiii noștri, dar și adulții, au tulburări de anxietate”, a spus Zelenska.
Înapoi la Bucea
Forțele armate ucrainene au găsit cadavrul tatălui lui Nazar Gavrilyuk, când au recucerit Bucea din mâinile forțelor ruse, dar și cadavrele a zeci de alți civili.
„A fost prietenul fratelui meu, cel care a intrat în curte și a văzut trei cadavre”, spune tânărul de 18 ani din locuința sa din orașul din apropierea Kievului, unde forțele ruse sunt acuzate de crime de război.