Astfel, ministrul francez al economiei a anunțat noua grilă de impozitare a veniturilor care se va aplica începând de anul viitor. Trebuie spus că noile pragurile de impozit care vor fi calculate de la 1 ianuarie 2024 sunt de fapt actuala grilă la care se adaugă o creștere cu 4,8%, respectiv rata inflației din care au fost scăzute prețurile produselor din tutun.
Este evident că guvernul francez a avut în vedere o creștere a pragurilor de impozitare plecând de la ideea că veniturile angajaților au urcat anul acesta cu nivelul inflației. Datorită acestei reașezări de praguri angajații nu riscă să treacă la o cotă mai mare de impozitare, în cazul creșterii salariului cu un procentaj egal cu inflația.
Așadar, primul interval luat în calcul pentru impozitare este pentru venituri anuale de până la 11.294 de euro, o creștere față de anul acesta când s-a aplicat un prag pentru venituri anuale de 10.777 de euro. Până la acest nivel al veniturilor, în Franța, nu se plătește impozit pe venit, adică impozitul este zero. Analiștii francezi arată că prin mărirea cuantumului salariului cu impozit pe venit zero, aproximativ 320.000 de angajați au reușit să evite să intre într-un interval de venituri pentru care ar fi plătit impozit.
Interesant este că în România o forță politică, USR, pledează pentru aplicarea unei legislații fiscale asemănătoare, respectiv „taxe zero pentru salariul minim”. Evident, între modelul francez și propunerea USR este o diferență importantă și anume aceea că în Franța impozitul zero se aplică numai pentru venituri, în timp ce propunerea românească este de plată zero pentru impozite și contribuții sociale.
Dar, iată un calcul comparativ între România și Franța. De exemplu, salariul minim anual în România este de aproximativ 8.000 de euro, ceea ce plasează această sumă, după modelul de impozitare din Franța, la scutirea de la plata impozitului pe venit. Este o facilitate fiscală pe care România nu și-a permis să o adopte, chiar dacă o serie de domenii au avut scutiri de la plata impozitului pe venit.
Să facem un pas înainte. În Franța, pentru intervalul de venituri cuprins între 11.295 și 28.797 de euro pe an se aplică un impozit de 11%. Foarte aproape de impozitul care este legiferat în România, respectiv 10%.
Salariul mediu brut anual din România, de aproximativ 17.700 de euro, se plasează în jumătatea inferioară a intervalului din Franța. Ceea ce ne arată că legislația fiscală din Franța oferă o impozitare lejeră, de 11%, până la un prag destul de ridicat, care în România ar echivala cu venituri brute lunare de aproximativ 12.000 lei.
De remarcat că în Franța o persoană care câștigă anul acesta 28.000 de euro plătește un impozit pe venit de 30%, iar dacă anul viitor își va păstra nivelul veniturilor va plăti un impozit de numai 11%. Ceea ce arată că în cazul anumitor salarii sau venituri, dacă rămân constante, pot coborî într-o zonă de taxare substanțial mai redusă decât anul acesta.
Cu siguranță, aceste praguri sunt și punctele slabe ale impozitării progresive, pentru că firmele și angajații vor face totdeauna un calcul de oportunitate prin care pot obține o optimizare a plății impozitului în raport de grilele de impunere.