Pentru că decizia de investiție a fost amânată atât de mult timp, a avut loc și o schimbare majoră în ceea ce privește companiile care vor exploata resursele de gaze naturale. Respectiv, firma americană Exxon a fost înlocuită de compania de stat Romgaz, bineînțeles, nu gratuit, ci prin plata unui miliard de euro, echivalentul investițiilor în explorare realizate de Exxon. Tot răul poate fi spre bine, dacă ne gândim că avem acum două companii românești ca operatori în Marea Neagră.
Decizia anunțată ieri va aduce două tipuri de reacții: pe de o parte, satisfacție și optimism, pe de altă parte, contestare și lipsă de încredere.
Așadar, mai întâi, iată câteva motive de optimism. România are o stringentă nevoie de investiții. Oricât de mult s-ar strădui guvernul să controleze adaosurile comerciale, oricât de multe reforme s-ar face la nivelul administrației centrale sau locale (dar, nu se fac), oricât de mult se va chinui Guvernul să se încadreze în ținta de deficit bugetar, ceea ce contează în ultimă instanță sunt investițiile. Doar prin investiții vin bani noi în economie, se creează valoare adăugată și se produc mărfuri care poartă cu ele taxe, impozite sau contribuții pe muncă plătite de companii sau angajați.
De fapt, investițiile sunt capitale pentru a putea reduce deficitul comercial și pentru a genera creștere economică. Din acest punct de vedere, o investiție modernă care plătește salarii mari pentru angajați și care aduce bani sau păstrează fondurile în țară nu poate fi decât benefică.
Estimările pe care le-au făcut companiile arată că investițiile pentru începerea exploatării vor ajunge la patru miliarde de euro în perioada 2024-2026. Cifra avansată de OMV Petrom și Romgaz pare destul de prudentă și este posibil ca nevoia de finanțare să fie mai mare. Chiar și patru miliarde euro în trei ani este o sumă semnificativă care va antrena creșterea economică de care are nevoie orice guvern.
Nu în ultimul rând, începerea exploatării gazelor naturale, cu mare întârziere și după multe negocieri cu guvernele, are încă o „fereastră de oportunitate”. Deocamdată, gazul natural este considerat la nivel european „combustibil de tranziție”, dar Uniunea Europeană nu anulează ambițiile de mediu, ci doar le amână. Ar fi fost ideal ca exploatarea gazului din Marea Neagră să fi început în urmă cu șase-șapte ani, dar niciodată nu este prea târziu.
Așa cum niciodată exploatarea gazelor nu va scăpa de contestări, critici sau suspiciuni. Deja, s-a vorbit destul de mult despre preluarea Romgaz cu un miliard de euro a paticipației Exxon, fără, însă, să se aducă argumente solide, ci doar păreri.
Exportul de gaze va inflama o parte a spectrului politic. Sunt forțe politice care vor specula faptul că o parte din cantitatea de gaze extrasă în România va fi valorificată pe piața europeană. Se vor găsi câțiva care vor critica aspru România pentru că exportă gaz, fără să țină seama că nivelul consumului intern este redus.
De asemenea, se vor găsi contestatari ai nivelului redevenței, prețului de vânzare sau ai gradului de fiscalitate, chiar dacă exact aceste discuții au dus la întârzierea foarte mare a exploatării.